Spania-Portugalia

Raport Misionar – Spania-Portugalia

Decembrie 2004

Dragi fraţi şi surori,

Vă salutăm în minunatul Nume care este deasupra oricărui alt nume, Mântuitorul şi Domnul nostru, Isus Hristos.

De curând ne-am întors dintr-o călătorie de 2 săptămâni în Spania şi Portugalia. Cinci dintre membrii echipei au călătorit în Spania, iar patru au continuat în Portugalia. Aceată călătoria a fost foarte diferită de cele anterioare. De obicei, reuşim să facem tot ceea ce ne plănuim, ba chiar mai mult. De data aceasta însă, am făcut foarte puţine din câte am plănuit, şi totuşi am văzut mâna lui Dumnezeu la lucru în multele oportunităţI pe care ni le-a deschis.

Spania
Echipa noastră s-a concentrat înspre două arii specificea ale lucrării. Din moment ce eram 3 români în echipă, am petrecut mult timp lucrând în bisericile româneşti. Comunitatea română este foarte mare în jurul Madrudului, mai ales în localitatea  Arganda del Rey. O persoană importantă cu care am intrat în legătură a fost pastorul român Rus care a adus cu el câţiva tineri din biserica sa, pentru a ne ajuta la organizarea unei seri de evanghelizare în aer liber, chiar în centrul Madridului (Plaza del Sol). Vorbitorul serii a fost misionarul A.G. Jacob Bock. Am participat în două seri la această lucrare. El şi-a exprima dorinţa de a călători în România, alături de fratele Constantin Lupancu, ca reprezentant al Organizaţiei Remar (similară Organizaţiei Teen Challenge), cu sediul în Spania. Această organizaţie are scopul de a iniţia în România lucrarea cu persoanele dependente de droguri, cu oamenii străzii şi cu foşti deţinuţi după ce aceştia sunt eliberaţi.

O altă parte a lucrării noastre a fost misiunea în biserici spaniole. În principal, Pastorul Jaime Flores de la Centrul Viaţa Creştină din Tinley Park ne-a făcut programările, ne-a ajutat să găsim persoane de contact. El a fost foarte încântat de această primă călătorie misionară a sa. Biserica Verbo, înfiinţată în Guatemala, localizată lângă Madrid, precum şi alte biserici, şi-au exprimat interesul în a deveni afiliate ale Organizaţiei Capelani pentru Hristos şi de a înfiinţa lucrarea în închisoare şi în Spania. Noi am adus 230 de Biblii complet în limba spaniolă, pentru a le distribui deţinuţilor din închisori. Unul dintre pastori va veni în Chicago în luna ianuarie şi va lucra în Închisoarea Cook County. De asemenea, el va discuta o posibilă afiliere cu organizaţia noastră.

De asemenea, am cunoscut persoane de contact pentru posibile călătorii în Germania, Italia, Austria şi Belgia.  De fapt, întreaga lume ne este deschisă. Totuşi, vrem să mergem doar acolo unde El ne trimite.

Portugalia – Cei trei români, împreună cu mine, am continuat călătoria înspre Lisabona, luând un tren de noapte. Acolo am stat 3 zile. În plus faţă de lucrarea făcută în bisericile româneşti, am participat la unul dintre serviciile de botez din Biserica Elim Church, în luna decembrie. Botezut a avut loc în Oceanul Atlantic. Se pare că românii au fost rezistenţi, însă americanu-lui i-a fost frig.
Am misionat în penitenciarul din Estabelecimento Prisional de Alcoentre, localizat la 50 de km nord de Lisabona. Pătrunderea în această închisoare a fost o adevărată minune. Din cauza unor probleme de comunicare, persoanele noastre de contact din Spania nu ne anunţaseră vizita în Lisabona decât cu 8 ore înainte de a ne îmbarca înspre acolo. Când am ajuns în Lisabona, toţi ne-au spus că este imposibil să intrăm în penitenciar fără a fi anunţat înainte (dorinţa noastră fusese de a organiza un seminar chiar în ziua sosirii). În America Latină, acest lucru fusese posibil fără a anuţa, însă în Europa lucrurile stăteau altfel. Fiecare persoană cu care am vorbit ne-a spus că e imposibil, însă noi am vrut totuşi să încercăm. Într-un final, am găsit un frate portughez care ţinea servicii săptămânale în acea închisoare. Însă şi i-a fost refuzată intrarea în acea zi, pe motiv că deţinuţii erau la o petrecere de Crăciun. Când am sosit la porţile închisorii, încărcaţi cu 1000 de tractate în portugheză, am bătut nerăbdători. Primul gardian ne-a spus că nu putem intra, însă tocmai în acel moment un caporal şi un sergent au venit înspre uşă şi am putut să vorbim şi cu ei pentru câteva minute. Şi ei ne-au spus că toţi erau la petrecerea de Crăciun şi că, de fapt, aveam nevoie şi de permisiunea scrisă de a intra. Ne-au spus că nu ne pot ajuta, dar că, probabil că am putea vorbi cu doamna director, care tocmai pleca în pauza de prânz. Momentul a fost cum nu se putea mai oportun. I-am explicat că aveam nevoie doar de 15 minute pentru a împărţi tractatele pe care le adusesem din SUA. şi ea ne-a dat permisiunea să o facem. După prânz, am ţinut un serviuciu de aproximativ o oră cu patru bărbaţi, în limba spaniolă. Eu am tradus pentru români, iar la final, ne-am rugat pentru fiecare om în parte. Unul dintre venezueleni se afla pentru prima oară la un astfel de serviciu, a fost copleşit de lacrimile şi suspinele pocăinţei. Am cumpărat câteva Biblii în portigheză pentru ca fratele mai înainte amintit să le poată folosi în închisoare.

Apocalipsa 3:8 – ,,...iată, Å£i-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide.”

Vă invităm să continuaţi să vă rugaţi pentru noi, pentru călătoriile pe care le plănuim în România, Guatemala, Honduras şi, probabil, Senegal. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Constantin Lupancu, Chicago