Tagged: argentina

Argentina

Raport Misionar – Argentina

Martie 2007

Prin harul Domnului între 24 martie şi 1 aprilie – 2007 am misionat în ARGENTINA,  ţară din continentul America de Sud. Ca suprafaţă Agentina este a 8-a din lume , acoperind 2,766,890 Km patraţi (1,078,000 sq miles) şi este formată din 6 regiuni: Argentina Nord Vest, Gran Chaco, Mesopotamia, Cuzo, Pampas şi Patagonia. Lungimea pe meridian este de 3700 km, iar lăţimea, pe paralelă, este de 1,400 km, de la munţii Anzi la Oceanul Atlantic.

ClickGrupul de misiune a fost format din 10 persoane. În poză: George Eremiciuc, Dr. Willy Ripple, Constantin Lupancu (fondatorul misiunii Blessed Hope Mission Int’l), Jessy Nunez, Johnny Buia, Aurel Bălici (pastor al bisericii Gheţimani, Chicago, Capelanul Robert Brown (fondatorul misiunii  Chaplains for Christ Internaţional), Francesco Sancez, Adrian Greab, şi Allen Andor. Pentru prima dată am fost în emisfera sudică a globului. Nu în zadar se remarca despre Buenos Aires că aerul era bun, soarele plăcut şi mediul înverzit şi înflorit. Am fost găzduiţi în Rosario, provincia Santa Cruz.

Duminica este zi de odihnă dar şi de închinare. Pentru  a fi mai eficace, ne-am împărţit în două echipe. Aşa am putut sluji în două biserici. Liderul echipei noastre a fort capelanul Jesu Nunez, un predicator şi traducător înzestrat de Duhul Sfânt. Fiecare, la rândul lui a adus un îndemn, salut ori o mărturie. Am predicat despre “Eu sunt un creştin fericit”. Jessy ne-a tradus în limba spaniolă şi a concluzionat. Muzicanţii au cântat cu volumul pus pe “tare”. Mulţimea  entuziasmată a bătut din palme, lăudând pe Domnul.
Am fost impresionaţi de felul cum au făcut colecta, subliniind că era biblic să îţi ADUCI DARUL la altar (Matei 5:23, 8:4; Luca 21:1; 1Cor 16:3). În Deut. 16:16-17 scrie:” Să nu se înfăţişeze cu mâinile goale înaintea Domnului. Fiecare SĂ DEA ce va putea, după binecuvântarea pe care i-o va da Domnul, Dumnezeul tău”. Colecta nu se adună ci se DĂ. Un coş mare a fost adus în faţa adunării. În sunetul cântărilor, închinătorii ne-am înşirat spre coş. Acolo pastorul punea mâna pe mâna dătătorului voios şi se ruga, înainte ca banii să fie lăsaţi în coş. (Mă gândeam că nouă ne-ar trebui 5 sau 6 coşuri, pentru a termina adunarea la timp). Cei ce aveau nevoie de rugăciune au venit în faţă, iar cei din echipă în frunte cu fr. Bălici şi  Lupancu ne-am rugat pentru ei. Prin ploaie microbusul ne-a dus la Hotelul Drapelelor în Rosario.

Luni. Plouă. Ne-am sculat la 5.30 am. Am călătorit la Nujere, provincia Santa Fe (Credinţa Sfîntă). Echipa fr. Robert Brown  a slujit în închisoarea de femei. Acolo trei femei s-au predat Domnului. Ceilalţi am prezentat  Evanghelia la deţinuţii din Penitenciarul de Maximă Securitate (PMS Meyers). Mulţi dintre ei , de la etajul I şi II au ascultat Cuvântul din celule, dar cu uşile deschise. După fr. A. Bălici, fr. C. Lupacu a predicat despre mântuirea tâlharului răstignit alături de Domnul Isus. Unii dintre deţinuţi sunt satanişti. Ne-am bucurat de numărul relativ mare a celor ce l-au primit deja pe Domnul şi I se închină cu atâta ardoare. Ca la fiecare închisoare şi aici am dat Biblii deţinuţilor şi gardienilor. Programul de seară s-a anulat din cauza inundaţiilor.

Marţi. Plouă. Devreme am plecat spre Coronda. Ambele echipe am slujit în aripi diferite ale Penitenciarului de Maximă Securitate, (PMS). Aici în 2004, revolta deţinuţilor s-a soldat cu 14 morţi. Anul acesta, încă 12 deţinuţi au fost omorâţi (de deţinuţi), într-o revoltă asemănătoare. Conducerea închisorii a fost schimbată din una militară într-una civilă. Noi nu ne-am dat seama de pericol decât la ieşire, când am realizat, că am intrat la deţinuţi pe proprie responsabilitate şi ne însoţiţi de nici un gardian. Ne-am amintit de închisorile din alte ţări unde gardienii ne păzeau cu masca pe faţă şi armele încărcate.
ClickAm fost primiţi foarte bine de deţinuţi, deşi mulţi au stat şi ascultat de departe. Grupul de credincioşi avea o staţie de amplificare. Ca nicăieri în puşcărie pe pereţi erau scrise versete biblice şi motouri ca: “JESU ROMPE TODOS CADENAS” (Isus rupe toate lanţurile). Acompaniaţi de orga lor am cântat  tare împreună cu ei. Evident unii erau credincioşi. Ca peste tot, fr. Jessy a făcut introducerea, traducerea şi încheierea, provocându-i pe deţinuţi să se întoarcă la Domnul. După fr. A. Bălici, am predicat  despre Cele Şapte Vorbiri ale Domnului Isus pe Cruce. Am fost des întrerupt de aplauze, prin care dădeau slavă Domnului. Unii plângeau. La rugăciune toţi s-au ridicat în picioare. În puşcărie este indicat, ca lucrător al Domnului, să te rogi cu ochii deschişi. La despărţire am fost îmbrăţişaţi cu dragoste de deţinuţi, în mare majoritate tineri. În microbus am împărtăşit experienţele personale.
ClickSeara ambele echipe am slujit mulţimii adunate în centrul de reabilitare REMAR, în Rosario. Fr. Robert Brown a condus programul. S-au depus mărturii ( Dr. Ripley, Adrian Greab, George Ieremiciuc etc.). Scurt am vorbit despre “Dumnezeul nostru, Cel ce poate totul”. Am mărturisit despre vindecarea de cancer a soţiei mele Victoriţa. Domnul l-a însoţit în mod deosebit în predică pe fr. Francisco Sancez. Toţi 10 ne-am rugat cu cei veniţi în faţă pentru rugăciune. Viziunea Remar îşi are originea în Madrid, Spania, cu centre în multe ţări.

ClickMiercuri. Plouă. Nu am mers la primul penitenciar programat, pentrucă femeile au fost evacuate din cauza inundaţiilor. Am vizitat penitenciarul nou (PMS Nr. 11) în Pinero. Fr. A. Bălici  a avut un ateist printre ascultători, care a respins Biblia. Ateistul a spus că deja a ars o Biblie făcându-şi ţigări din paginile ei. Când fr. Aurel i-a mărturisit pe Domnul Isus, Dumnezeu care este bun, a lucrat la inima lui,  schimbându-i atitudinea. Cei ce comit violuri şi cei ce abuzează copiii sunt ţinta numărul unu de ucidere, din partea celorlaţi deţinuţi. Fr. G. Ieremiciuc a vorbit despre Dreptate, Milă şi Har, iar eu le-am mărturisit  că unii au plătit cu viaţa răspândirea Bibliilor în societatea comunistă.

Un deţinut credincios când s-a sculat de dimineaţă, a primit o înştiinţare de la Domnul pentru mine şi biserică. Erau două texte: Galateni 6: 6 şi  Matei 25: 34-40. I-am promis că o să spun bisericii. Seara grupul s-a închinat într-o biserică locală. După laudă şi închinare, liderul nostru Robert Brown a făcut prezentarea noastră şi apoi  a ţinut cursul introductiv, bazat pe Biblie, pentru viitorii capelani.

ClickLa încheiere s-au eliberat certificate. Viziunea primită de el, de la Domnul este tocmai crearea în multe ţări a Institutelor de Educare a Capelanilor. Acest lucru s-a realizat şi în România. Pentru acelaşi scop fr. Nunez va reveni în Argentina. Despre lucrarea Domnului în închisorile din Cuba fr. Brown ne-a spus: „CĂLĂTORIA ÎN CUBA – 2001, MĂRTURIA SOREI ROZA”.
Când am ţinut seminarul de trei zile referitor la slujrea în închisori în Havana, acolo era o soră ce a prezentat o mărturie minunată, care este tipic a ceea ce face Dumnezeu  peste tot în acea ţară. Acest seminar a fost permis acolo pentru prima dată de la revoluţia lui Fidel Castro în 1959.
ClickSora Roza ne-a informat că este imposibil pentru cubanezi sau oricine altcineva să intre în puşcării pentru orice motiv, inclusiv ţinerea de servicii religioase, împărţirea de  Biblii, sau orice material religios. Nu au voie să viziteze în închisori decât membrii de familie. Totuşi Domnul i-a pus pe inimă sorei Roza să slujească deţinuţilor.
Într-o zi, în vreme ce se ruga, Domnul a direcţionat-o să dea o perie de dinţi şi un tub de pastă unei vecine pe care nu o cunoştea. Ascultând de Domnul ea a dat vecinei aceste lucruri la care cubanezii nu aveau acces şi nu-şi puteau permite să şi le cumpere. Vecina necunoscută a rămas mirată şi a întrebat-o cum se poate ca ea, o straină, să-i dăruiască asemenea lucruri de valoare. Roza a răspuns: “ Domnul care te iubeşte m-a direcţionat spre tine”.
După două săptămâni Roza a primit îndemnul să dea vecinei un săpun, din nou un lucru voloros pe care puţini oameni îl aveau. Femeia şi mai mirată a vrut să ştie şi mai mult despre Dumnezeul care trimetea o străină cu aceste daruri preţioase. Femeia a primit pe Domnul Isus Cristos ca Mântuitor şi a devenit creştină.
Ea avea trei fii criminali  în închisoare. Deoarece era mama lor, ea a putut să facă ceea ce nu-i era îngăduit să facă Roza şi anume să le ducă vestea bună a mântuirii. Toţi cei trei fii L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitor personal. Azi sunt liberi şi îl slujesc pe Domnul ca pastori.  ALELUIA.

Joi. Plouă. Prin harul Domnului am vizitat PMS (Penitenciar de Maximă Securitate), Unitatea Nr. 3 în Rosario. În acest penitenciar am întâlnit o biserică vie. Deţinuţii cântă bătând din palme. Se roagă cu mâinile pe sus şi cu ochii închişi. Aşa DA închinare. Din nou, gardienii nu au intrat cu noi. Duhul Domnului ne-a cercetat deosebit la prezentarea fr. C. Lupancu  despre Iona. Am îndemnat „biserica” prin textul din Ioan 4:23-24, Închină-te lui Dumnezeu în Duh! Ca instrumente de laudă, în loc de tamburine aveau nişte beţe pe care arau bătute bucăţi duble de tablă, ori suportul unui rol de vopsit pe care sunt îngrămădite capace de borcane, găurite. Toţi s-au rugat pentru noi. Am fost şocaţi când ni s-a spus că deţinuţii au intrat în post şi mâncarea au trimis-o sinistraţilor ce sufereau din cauza inundaţiilor. Am vizitat criminalii sexuali. Le-am dat Biblii. Le-am spus de iertarea prin jertfa Domnului Isus şi ne-am rugat pentru ei.

După masă am fost bine primiţi de primarul municipiului Rosario , Ing. Miguel Lifschity, intr-o vizită protocolară. Au participat oficialităţi ale oraşului şi Robert Brown, Constantin Lupancu, George Ieremiciuc, Francesco Sancez, şi Ioan Buia. Discuţiile au avut în centru lucrarea Capelanilor Pentru Cristos în lume şi acum pentru prima dată în Argentina. Am vizitat apoi monumentele republicane. Aici îşi are originea drapelul argentinian.

Seara grupul a vizitat o biserică A/G. După închinare şi mărturii a predicat Cuvântul Domnului cu îndrăzneală fr. Allen, avertizându-ne de Pericolul Păcatului. Pastorul era un misionar brazilian. Ne-am rugat cu membrii cari erau adunaţi (ca şi în celelalte biserici) într-un garaj mare, dar vechi. „ In the Church where we were Friday, Pastor Gladis told me that on that day there was a group of 10 adolescents there that had a lot of issues: bad conduct, drug addiction, & theft.  Since Saturday, those same young people have changed their attitude, come to church to work, and even helped to make homemade bread.  Sunday morning, they were all making and kneading the dough.  She told me she took photos of them because the church couldn’t believe the change. I am using her words. Your visit has been a blessing for us and for the people, which for a long time didn’t feel like they were treated with love by people giving without asking for anything in return and now that has changed. ( Ghidul nostru: Hugo Brodbeck)
La hotel grupul a împachetat bunurile cumpărate pe banii noştri pentru a fi distribuite mâine sinistraţilor.

Vineri. Plouă tare. Ne-am întrunit în miting şi după rugăciune am încărcat busul. Am vizitatClick două sate foarte sărace prinse de inundaţii. Din nou ne-am împărţit în două echipe. Sinistraţii ne-au aşteptat într-un şopron, în jur de 200. L-au mărturisit pe Domnul  fr. Adrian, George şi Jessy. Am predicat despre „Dumnezeu ( şi Domnul Isus) nu se schimbă. Să ne încredem în El”. Echipa a distribuit Biblii şi alimente. Ne-a plăcut buna organizare a bisericii locale. Au venit şi mai mulţi după ajutor, fapt ce ne-a făcut să cumpărăm şi să distribuim încă odată alimente. Uzi, dar bucuroşi, ne-am întors la Rosario.
Între semnele de circulaţie cel ce nu mi-a plăcut cel mai mult în viaţă, a fost semnul de STOP. Aproape că nu l-am văzut în Argentina şi nici semnul „Cedează trecerea”. În loc să mă bucur m-am speriat dea dreptul. Nu am văzut vreodată acest tip de neorânduială periculoasă. Intersecţiile erau fără semne de circulaţie, iar săgeţile de „Sens Unic” erau pe zidurile clădirilor. Wow! Cât pe ce să mă calce o maşină… Acum apreciez semnele de circulaţie şi mulţumesc Domnului pentru ele.

Sâmbătă. Ne-am întors în Buenos Aires. Azi am văzut soarele. La bisericile mari şi vechi, între turnuri, e pusă statuia unei femei încununate (Regina cerului) ce priveşte în jos. Culmea bucuriei am avut-o la PMS (Nr.25) numit CRISTO, LA UNICA ESPERANZA. Aici aproape toţi deţinuţii sunt ucenici ai Domnului Isus. Aici am întâlnit biserica Domnului Isus în clocot. Şeful nu se numea comandant ci director. Era pocăit. A fost singurul om în această funcţie, pe care l-am văzut vreodată, vorbind cu lacrimi în ochi. Ne-a spus că o soră credincioasă avea fiul în puşcărie pentru mulţi ani. S-a tot rugat Domnului să fie adus aici. El nu a vrut. S-a împotrivit. Domnul a ascultat rugăciunile mamei. Odată ajuns aici directorul l-a chemat în birou. I-a mărturisit pe Domnul Isus. Între creştini adevăraţi a devenit creştin. Azi este lucrător. Am fost primiţi cu masa pregătită. Directorul şi soţia, pastorul şi din oficialităţi au mâncat cu noi. Ne-am exprimat aprecierea. Pentru a ţine un serviciu aici trebuie să te planifici cu luni înainte.

Rob Brown in his report wrote: “People from outside the prison come with their families, including children, to take part. Many from around the world have come there to see what God is doing. As soon we entered into the room we felt the presence of God in there. All of us had tears in our eyes because we felt the Holy Ghost inside and all around us. It was something that we are going to remember for the rest of our lives because its something rarely felt even in the churches of America. God has done something special there because the inmates spend each day in prayer, fellowship, Bible Study, and worship services”.
Deţinuţii au semnat o petiţie ca 10% din mâncarea lor să fie trimisă săracilor şi sinistraţilor.Click În societatea argentiniană e comun salutul cu îmbrăţişare şi pupatul pe obraz. Aici este singurul penitenciar de maximă securitate unde am văzut gardieni şi fără arme, şi am mai văzut un gardian îmbrăţişând un deţinut. Pastorul mărturisea că lucrarea a început în 1983. Aici erau închişi mulţi satanişti. În închisorile argentiniene 25% din cei eliberaţi revin. Din unitatea aceasta doar 5%.

Guvernul a văzut schimbarea făcută în oameni de Evanghelie şi au trimis un siluitor (rapist). Ajuns aici…s-a pocăit. Biserica tradiţională a vrut să facă ce au făcut pocăiţii. Nu au reuşit şi-au chemat pe credincioşi să predice Evanghelia. Aici sunt rezervate Camere Sfinte, unde vin deţinuţi pentru a se ruga şi posti. Răsunetul strigătelor, a bucuriei în Duhul Sfânt şi a cântărilor ajunge departe. La apropierea de locul închinării ne-au cuprins fiori sfinţi. Am înţeles, ca niciodată, ce înseamnă zgomotul sfânt făcut pentru slava Domnului.
Cel ce conduce strigă „În numele Domnului Isus”. Toată suflarea răspunde: „AMIN”! Conducătorul zice: „Numelui Său”! Mulţimea răspunde într-un tunet: GLORIE! Până şi copiii ce vin în vizită în penitenciar sunt prezenţi şi foarte entuziasmaţi. Aici închinătorii nu sunt încătuşaţi de tradiţie. Ce mai băteau din palme, ce mai fluierau, ce mai strigau, ce mai jucau, ce se mai îmbrăţişau, ce mai plângeau, ce mai cântau despre şi pentru Domnul Isus. Ca şi în celelalte penitenciare când unul din noi depunea mărturie sau predica ceilalţi ne rugam pentru el.

La despărţire directorul ne-a spus că puşcăria este „casa” lui şi „Fenomenul de aici se poate experimenta peste tot. Trebuie să lucrăm devotaţi pentru Domnul. Uşa noastră este deschisă oricând. Dacă nu aici, să ne vedem în cer. Rugaţi-vă pentru mine”.  A L E L U I A  !  PĂSTREZI PACEA? …căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.  (Efeseni. 4:3) Cât de plăcut este pentru Domnul  ca poporul Lui să trăiască împreună în unitate ! Cu toate acestea există multă ceartă, muşcături şi luptă care continuă în unele biserici. Într-o mănăstire din Germania, nu departe de Babenhausen, sânt expuse două perechi de coarne de cerb care stau permanent încrucişate. Au fost găsite în poziţia aceasta cu mulţi ani în urmă. Se pare că animalele s-au luptat sălbatic şi coarnele lor s-au încrucişat aşa de tare că n-au mai putut fi desfăcute. Rezultatul a fost că amândoi cerbii au murit de foame. Cineva a comentat: „Aş duce aceste coarne în fiecare casă şi şcoală ca să fie un semnal de alarmă pentru cei care se luptă până la ultimul efort pentru a-şi impune punctul lor de vedere. Le-aş duce în fiecare biserică până ce mesajul lor tăcut ar pătrunde adânc în inimile celor care îşi găsesc plăcerea de a-şi încrucişa „coarnele” cu alţi creştini, la cel mai mic act de provocare”. În Neemia 5, putem citi că israeliţii, din egoism, se tratau urât unul pe altul. Neemia i-a mustrat pe conducători şi le-a spus să facă imediat restituirea şi repararea răului comis. Ei au răspuns cu umilinţă: „Le vom da înapoi şi… vom face cum ai zis”, după care întreaga adunare a spus: Amin!” şi L-au lăudat pe Domnul” (Neemia 5:12, 13). Poporul a acceptat mustrarea lui Neemia şi a început să trăiască în pace unul cu altul. Fie ca toţi care  îl cunoaştem pe Domnul „să păstrăm unitatea Duhului prin  legătura păcii” (Ef. 4:3). Este singura modalitate prin care vom avea pace în biserică!