Category: În Limba Română

China 2009

La sfârşitul luni Iunie am petrecut zece zile de neuitat în China, împreuna cu Bryan Revor şi William Ripple. Călătoria noastră a fost în urma unei alteia făcută în 2008, în care s-au distribuit o mie de Bibli în zona rurală a Chinei. Aceste călătorii au fost posibile doar pentru că William Ripple şi-a arătat ospilitate faţă de o baştinaşă Chineză, Ms. Lee, iar apoi Domnul a lucrat ca ea să devină traducătoarea şi călăuzitoarea noastră.

Vizita noastră s-a axat în jurul a doua oraşe: Baoji din provincia Shaanxi, şi Ling Shi din provincia Shanxi care a fost vizitat şi în 2008. Aceste oraşe sunt înconjurate de dealuri, munţi şi o mulţime de sate unde oamenii îşi fac traiul prin agricultură. Oameni sunt harnici astfel având cele trebuincioase traiului de zi cu zi, dar ei nu câştigă bani. Mulţi credincioşi, pur şi simplu nu-şi pot permite chiar şi cele mai ieftine Bibli. Din cauza zonei muntoase lipsesc modurile de transport public iar călătoria la biserică devine un drum obositor de câteva ore. De aceea, ne-am întâlnit doar cu liderii/pastorii bisericilor şi unii oameni care au trăit în proximitate. Ne-am închinat împreuna cu iei, i-am încurajat din scripturi, si cel mai important le-am dat cuvântul lui Dumnezeu, Biblia.

A fost timpul recoltei şi ni s-a spus: fraţii sunt în câmp la lucru. Aşa am şi găsit, fraţii noştri Chineji lucrau cu aceeaşi hărnicie pe dealurile şi munţii Chinei ca şi în ogoarele Domnului. Biserica este în creştere cuprinzând oameni din toate nivelurile societăţii. Chiar dacă China încă nu dă voie evenimentelor religioase publici, creştinii sunt încurajaţi să demonstreze dragostea lui Hristos în modul în care ei trăiesc. Evanghelizarea are loc prin contact personal, prin a spune despre Hristos aproapelui şi învitându-l la biserică unde el/ea găseşte o comunitate primitoare şi iubitoare. Pe alocuri ni sa spus de mari minuni care Dumnezeu le-a făcut ca oameni să vină la mântuire. Dragostea creştinilor pentru Hristos, era evidentă în felul cum cântau se rugau şi în mare lor ospitalitate. Dacă feţele şi limba nu ar fi fost aşa de diferite desigur m-aş fi gândit ca sunt la una din bisericile Române.

Din cauza interogărilor care au avut loc în călătoria din 2008 şi altor rapoarte de persecuţie religioasă în China, mare nea fost mirarea că am putut transporta Bibli în plin văz public. Mai mult, de fiecare dată când am întrebat de persecuţie creştini zâmbeau şi spuneau că nu există la iei. Confuzia noastră sa risipit dor după multe ore de conversaţie cu păstori de la mai multe biserici, şi mai ales după ce am întâlnit credincioşi care au avut parte de suferinţe multe pentru că au iubit pe Christos şi s-au încrezut în Dumnezeu. Am avut oportunitatea să stăm la masă chiar cu oficiali ale guvernului, unii fiind cei care au participat la interogarea din 2008. Unul din oficiali, cu cel mai înalt grad de la întâlinre, a primit bucuros o Biblie, iar tuturor le-a fost spus de marea puterea a evangheliei de a schimba vieţile oamenilor.

După o perioadă de interdicÅ£ie totală a vieÅ£ii religioase, în anul 1979 China a re-stabilit creÅŸtinilor dreptul să-ÅŸi deÅ£ină convigerile ÅŸi să se întâlnească la închinare în biserici. Majoritatea bisericilor pe care le-am vizitat au început doar cu câţiva membri imediat după anul 1979 iar acum numărau în jurul câtorva sute de persoane pe biserică. Noi biserici se formează ÅŸi construiesc în mod constant. Aceste e aÅŸa-numita “Biserica ÃŽnregistrată”, care a ales să se conformeze reglementărilor guvernamentale de înregistrare a locurilor de închinare. Există biserici care aleg să nu se înregistreze, aÅŸa-numită “Biserica Subterană”. Cele mai multe, dacă nu toate bisericile, la care am fost erau înregistrate fiind greu de înÅ£eles motivul pentru care unele biserici nu se înregistrează. Se pare că are de a face mai mult cu un dezacord teologic cu privire la orice fel de înregistrare civilă, care poate fi cauzată de îndelunga ostilitate între guvern ÅŸi biserică. O poziÅ£ie similară a fost adoptată de către mulÅ£i români credincioÅŸi care trăiseră prin timpurile dure a comunismului. Din păcate, biserica neînregistrată este în continuare un obiectiv a guvernului chinez. Biserica neînregistrată nu trebuie confundată cu biserici sau întăliniri din case. Cele mai multe biserici au început întâlnirile lor în case, iar după ce au crescut guvernul le-a vândut pământ unde au putut să-ÅŸi construiască o casă de închinare. MulÅ£i credincioÅŸi se întâlnesc prin case pentru studiu si rugăciune în timpul săptămânii ca ÅŸi suplement la congregaÅ£ii în biserici.

Disigur libertatea din China nu este în aceeaşi măsură ca şi în USA dar Dumnezeu a deschis uşa pentru evanghelie deajuns ca vestea bună a mântuirii să se răspândească aşa cum sa dus de secole: de la om la om şi prin o viaţă exemplară. Cea mai mare problemă a biserici din China nu mai este libertatea, ci lipsa de conducere şi de Bibli. În timpul Revoluţiei Culturale mulţi lideri au fost puşi în închisoare şi sa stopat formarea de pastori, lideri noi. Nivelul actual de instruire a noilor pastori nu susţine marea creştere a biserici, astfel multe biserici nu au pastori. Pe deasupra unele biserici din zonele rurale ale Chinei nu au nici o Biblie pentru întreaga comunitate. O Biblie distribuită poate ajunge să fie folosită de sute de oameni.

Dumnezeu nu ne-a chemat ca noi singuri să schimbăm lumea întreagă, El o face aceasta, dar El a împărţit lucrarea în porţiuni. Porţiunea nostră în China trebuie să fie în Biblii şi sponsorizarea de formare de pastori. Îţi faci tu partea ta?

FG

Argentina

Raport Misionar – Argentina

Martie 2007

Prin harul Domnului între 24 martie şi 1 aprilie – 2007 am misionat în ARGENTINA,  ţară din continentul America de Sud. Ca suprafaţă Agentina este a 8-a din lume , acoperind 2,766,890 Km patraţi (1,078,000 sq miles) şi este formată din 6 regiuni: Argentina Nord Vest, Gran Chaco, Mesopotamia, Cuzo, Pampas şi Patagonia. Lungimea pe meridian este de 3700 km, iar lăţimea, pe paralelă, este de 1,400 km, de la munţii Anzi la Oceanul Atlantic.

ClickGrupul de misiune a fost format din 10 persoane. În poză: George Eremiciuc, Dr. Willy Ripple, Constantin Lupancu (fondatorul misiunii Blessed Hope Mission Int’l), Jessy Nunez, Johnny Buia, Aurel Bălici (pastor al bisericii Gheţimani, Chicago, Capelanul Robert Brown (fondatorul misiunii  Chaplains for Christ Internaţional), Francesco Sancez, Adrian Greab, şi Allen Andor. Pentru prima dată am fost în emisfera sudică a globului. Nu în zadar se remarca despre Buenos Aires că aerul era bun, soarele plăcut şi mediul înverzit şi înflorit. Am fost găzduiţi în Rosario, provincia Santa Cruz.

Duminica este zi de odihnă dar şi de închinare. Pentru  a fi mai eficace, ne-am împărţit în două echipe. Aşa am putut sluji în două biserici. Liderul echipei noastre a fort capelanul Jesu Nunez, un predicator şi traducător înzestrat de Duhul Sfânt. Fiecare, la rândul lui a adus un îndemn, salut ori o mărturie. Am predicat despre “Eu sunt un creştin fericit”. Jessy ne-a tradus în limba spaniolă şi a concluzionat. Muzicanţii au cântat cu volumul pus pe “tare”. Mulţimea  entuziasmată a bătut din palme, lăudând pe Domnul.
Am fost impresionaţi de felul cum au făcut colecta, subliniind că era biblic să îţi ADUCI DARUL la altar (Matei 5:23, 8:4; Luca 21:1; 1Cor 16:3). În Deut. 16:16-17 scrie:” Să nu se înfăţişeze cu mâinile goale înaintea Domnului. Fiecare SĂ DEA ce va putea, după binecuvântarea pe care i-o va da Domnul, Dumnezeul tău”. Colecta nu se adună ci se DĂ. Un coş mare a fost adus în faţa adunării. În sunetul cântărilor, închinătorii ne-am înşirat spre coş. Acolo pastorul punea mâna pe mâna dătătorului voios şi se ruga, înainte ca banii să fie lăsaţi în coş. (Mă gândeam că nouă ne-ar trebui 5 sau 6 coşuri, pentru a termina adunarea la timp). Cei ce aveau nevoie de rugăciune au venit în faţă, iar cei din echipă în frunte cu fr. Bălici şi  Lupancu ne-am rugat pentru ei. Prin ploaie microbusul ne-a dus la Hotelul Drapelelor în Rosario.

Luni. Plouă. Ne-am sculat la 5.30 am. Am călătorit la Nujere, provincia Santa Fe (Credinţa Sfîntă). Echipa fr. Robert Brown  a slujit în închisoarea de femei. Acolo trei femei s-au predat Domnului. Ceilalţi am prezentat  Evanghelia la deţinuţii din Penitenciarul de Maximă Securitate (PMS Meyers). Mulţi dintre ei , de la etajul I şi II au ascultat Cuvântul din celule, dar cu uşile deschise. După fr. A. Bălici, fr. C. Lupacu a predicat despre mântuirea tâlharului răstignit alături de Domnul Isus. Unii dintre deţinuţi sunt satanişti. Ne-am bucurat de numărul relativ mare a celor ce l-au primit deja pe Domnul şi I se închină cu atâta ardoare. Ca la fiecare închisoare şi aici am dat Biblii deţinuţilor şi gardienilor. Programul de seară s-a anulat din cauza inundaţiilor.

Marţi. Plouă. Devreme am plecat spre Coronda. Ambele echipe am slujit în aripi diferite ale Penitenciarului de Maximă Securitate, (PMS). Aici în 2004, revolta deţinuţilor s-a soldat cu 14 morţi. Anul acesta, încă 12 deţinuţi au fost omorâţi (de deţinuţi), într-o revoltă asemănătoare. Conducerea închisorii a fost schimbată din una militară într-una civilă. Noi nu ne-am dat seama de pericol decât la ieşire, când am realizat, că am intrat la deţinuţi pe proprie responsabilitate şi ne însoţiţi de nici un gardian. Ne-am amintit de închisorile din alte ţări unde gardienii ne păzeau cu masca pe faţă şi armele încărcate.
ClickAm fost primiţi foarte bine de deţinuţi, deşi mulţi au stat şi ascultat de departe. Grupul de credincioşi avea o staţie de amplificare. Ca nicăieri în puşcărie pe pereţi erau scrise versete biblice şi motouri ca: “JESU ROMPE TODOS CADENAS” (Isus rupe toate lanţurile). Acompaniaţi de orga lor am cântat  tare împreună cu ei. Evident unii erau credincioşi. Ca peste tot, fr. Jessy a făcut introducerea, traducerea şi încheierea, provocându-i pe deţinuţi să se întoarcă la Domnul. După fr. A. Bălici, am predicat  despre Cele Şapte Vorbiri ale Domnului Isus pe Cruce. Am fost des întrerupt de aplauze, prin care dădeau slavă Domnului. Unii plângeau. La rugăciune toţi s-au ridicat în picioare. În puşcărie este indicat, ca lucrător al Domnului, să te rogi cu ochii deschişi. La despărţire am fost îmbrăţişaţi cu dragoste de deţinuţi, în mare majoritate tineri. În microbus am împărtăşit experienţele personale.
ClickSeara ambele echipe am slujit mulţimii adunate în centrul de reabilitare REMAR, în Rosario. Fr. Robert Brown a condus programul. S-au depus mărturii ( Dr. Ripley, Adrian Greab, George Ieremiciuc etc.). Scurt am vorbit despre “Dumnezeul nostru, Cel ce poate totul”. Am mărturisit despre vindecarea de cancer a soţiei mele Victoriţa. Domnul l-a însoţit în mod deosebit în predică pe fr. Francisco Sancez. Toţi 10 ne-am rugat cu cei veniţi în faţă pentru rugăciune. Viziunea Remar îşi are originea în Madrid, Spania, cu centre în multe ţări.

ClickMiercuri. Plouă. Nu am mers la primul penitenciar programat, pentrucă femeile au fost evacuate din cauza inundaţiilor. Am vizitat penitenciarul nou (PMS Nr. 11) în Pinero. Fr. A. Bălici  a avut un ateist printre ascultători, care a respins Biblia. Ateistul a spus că deja a ars o Biblie făcându-şi ţigări din paginile ei. Când fr. Aurel i-a mărturisit pe Domnul Isus, Dumnezeu care este bun, a lucrat la inima lui,  schimbându-i atitudinea. Cei ce comit violuri şi cei ce abuzează copiii sunt ţinta numărul unu de ucidere, din partea celorlaţi deţinuţi. Fr. G. Ieremiciuc a vorbit despre Dreptate, Milă şi Har, iar eu le-am mărturisit  că unii au plătit cu viaţa răspândirea Bibliilor în societatea comunistă.

Un deţinut credincios când s-a sculat de dimineaţă, a primit o înştiinţare de la Domnul pentru mine şi biserică. Erau două texte: Galateni 6: 6 şi  Matei 25: 34-40. I-am promis că o să spun bisericii. Seara grupul s-a închinat într-o biserică locală. După laudă şi închinare, liderul nostru Robert Brown a făcut prezentarea noastră şi apoi  a ţinut cursul introductiv, bazat pe Biblie, pentru viitorii capelani.

ClickLa încheiere s-au eliberat certificate. Viziunea primită de el, de la Domnul este tocmai crearea în multe ţări a Institutelor de Educare a Capelanilor. Acest lucru s-a realizat şi în România. Pentru acelaşi scop fr. Nunez va reveni în Argentina. Despre lucrarea Domnului în închisorile din Cuba fr. Brown ne-a spus: „CĂLĂTORIA ÎN CUBA – 2001, MĂRTURIA SOREI ROZA”.
Când am ţinut seminarul de trei zile referitor la slujrea în închisori în Havana, acolo era o soră ce a prezentat o mărturie minunată, care este tipic a ceea ce face Dumnezeu  peste tot în acea ţară. Acest seminar a fost permis acolo pentru prima dată de la revoluţia lui Fidel Castro în 1959.
ClickSora Roza ne-a informat că este imposibil pentru cubanezi sau oricine altcineva să intre în puşcării pentru orice motiv, inclusiv ţinerea de servicii religioase, împărţirea de  Biblii, sau orice material religios. Nu au voie să viziteze în închisori decât membrii de familie. Totuşi Domnul i-a pus pe inimă sorei Roza să slujească deţinuţilor.
Într-o zi, în vreme ce se ruga, Domnul a direcţionat-o să dea o perie de dinţi şi un tub de pastă unei vecine pe care nu o cunoştea. Ascultând de Domnul ea a dat vecinei aceste lucruri la care cubanezii nu aveau acces şi nu-şi puteau permite să şi le cumpere. Vecina necunoscută a rămas mirată şi a întrebat-o cum se poate ca ea, o straină, să-i dăruiască asemenea lucruri de valoare. Roza a răspuns: “ Domnul care te iubeşte m-a direcţionat spre tine”.
După două săptămâni Roza a primit îndemnul să dea vecinei un săpun, din nou un lucru voloros pe care puţini oameni îl aveau. Femeia şi mai mirată a vrut să ştie şi mai mult despre Dumnezeul care trimetea o străină cu aceste daruri preţioase. Femeia a primit pe Domnul Isus Cristos ca Mântuitor şi a devenit creştină.
Ea avea trei fii criminali  în închisoare. Deoarece era mama lor, ea a putut să facă ceea ce nu-i era îngăduit să facă Roza şi anume să le ducă vestea bună a mântuirii. Toţi cei trei fii L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitor personal. Azi sunt liberi şi îl slujesc pe Domnul ca pastori.  ALELUIA.

Joi. Plouă. Prin harul Domnului am vizitat PMS (Penitenciar de Maximă Securitate), Unitatea Nr. 3 în Rosario. În acest penitenciar am întâlnit o biserică vie. Deţinuţii cântă bătând din palme. Se roagă cu mâinile pe sus şi cu ochii închişi. Aşa DA închinare. Din nou, gardienii nu au intrat cu noi. Duhul Domnului ne-a cercetat deosebit la prezentarea fr. C. Lupancu  despre Iona. Am îndemnat „biserica” prin textul din Ioan 4:23-24, Închină-te lui Dumnezeu în Duh! Ca instrumente de laudă, în loc de tamburine aveau nişte beţe pe care arau bătute bucăţi duble de tablă, ori suportul unui rol de vopsit pe care sunt îngrămădite capace de borcane, găurite. Toţi s-au rugat pentru noi. Am fost şocaţi când ni s-a spus că deţinuţii au intrat în post şi mâncarea au trimis-o sinistraţilor ce sufereau din cauza inundaţiilor. Am vizitat criminalii sexuali. Le-am dat Biblii. Le-am spus de iertarea prin jertfa Domnului Isus şi ne-am rugat pentru ei.

După masă am fost bine primiţi de primarul municipiului Rosario , Ing. Miguel Lifschity, intr-o vizită protocolară. Au participat oficialităţi ale oraşului şi Robert Brown, Constantin Lupancu, George Ieremiciuc, Francesco Sancez, şi Ioan Buia. Discuţiile au avut în centru lucrarea Capelanilor Pentru Cristos în lume şi acum pentru prima dată în Argentina. Am vizitat apoi monumentele republicane. Aici îşi are originea drapelul argentinian.

Seara grupul a vizitat o biserică A/G. După închinare ÅŸi mărturii a predicat Cuvântul Domnului cu îndrăzneală fr. Allen, avertizându-ne de Pericolul Păcatului. Pastorul era un misionar brazilian. Ne-am rugat cu membrii cari erau adunaÅ£i (ca ÅŸi în celelalte biserici) într-un garaj mare, dar vechi. „ In the Church where we were Friday, Pastor Gladis told me that on that day there was a group of 10 adolescents there that had a lot of issues: bad conduct, drug addiction, & theft.  Since Saturday, those same young people have changed their attitude, come to church to work, and even helped to make homemade bread.  Sunday morning, they were all making and kneading the dough.  She told me she took photos of them because the church couldn’t believe the change. I am using her words. Your visit has been a blessing for us and for the people, which for a long time didn’t feel like they were treated with love by people giving without asking for anything in return and now that has changed. ( Ghidul nostru: Hugo Brodbeck)
La hotel grupul a împachetat bunurile cumpărate pe banii noştri pentru a fi distribuite mâine sinistraţilor.

Vineri. Plouă tare. Ne-am întrunit în miting şi după rugăciune am încărcat busul. Am vizitatClick două sate foarte sărace prinse de inundaţii. Din nou ne-am împărţit în două echipe. Sinistraţii ne-au aşteptat într-un şopron, în jur de 200. L-au mărturisit pe Domnul  fr. Adrian, George şi Jessy. Am predicat despre „Dumnezeu ( şi Domnul Isus) nu se schimbă. Să ne încredem în El”. Echipa a distribuit Biblii şi alimente. Ne-a plăcut buna organizare a bisericii locale. Au venit şi mai mulţi după ajutor, fapt ce ne-a făcut să cumpărăm şi să distribuim încă odată alimente. Uzi, dar bucuroşi, ne-am întors la Rosario.
ÃŽntre semnele de circulaÅ£ie cel ce nu mi-a plăcut cel mai mult în viaţă, a fost semnul de STOP. Aproape că nu l-am văzut în Argentina ÅŸi nici semnul „Cedează trecerea”. ÃŽn loc să mă bucur m-am speriat dea dreptul. Nu am văzut vreodată acest tip de neorânduială periculoasă. IntersecÅ£iile erau fără semne de circulaÅ£ie, iar săgeÅ£ile de „Sens Unic” erau pe zidurile clădirilor. Wow! Cât pe ce să mă calce o maÅŸină… Acum apreciez semnele de circulaÅ£ie ÅŸi mulÅ£umesc Domnului pentru ele.

Sâmbătă. Ne-am întors în Buenos Aires. Azi am văzut soarele. La bisericile mari şi vechi, între turnuri, e pusă statuia unei femei încununate (Regina cerului) ce priveşte în jos. Culmea bucuriei am avut-o la PMS (Nr.25) numit CRISTO, LA UNICA ESPERANZA. Aici aproape toţi deţinuţii sunt ucenici ai Domnului Isus. Aici am întâlnit biserica Domnului Isus în clocot. Şeful nu se numea comandant ci director. Era pocăit. A fost singurul om în această funcţie, pe care l-am văzut vreodată, vorbind cu lacrimi în ochi. Ne-a spus că o soră credincioasă avea fiul în puşcărie pentru mulţi ani. S-a tot rugat Domnului să fie adus aici. El nu a vrut. S-a împotrivit. Domnul a ascultat rugăciunile mamei. Odată ajuns aici directorul l-a chemat în birou. I-a mărturisit pe Domnul Isus. Între creştini adevăraţi a devenit creştin. Azi este lucrător. Am fost primiţi cu masa pregătită. Directorul şi soţia, pastorul şi din oficialităţi au mâncat cu noi. Ne-am exprimat aprecierea. Pentru a ţine un serviciu aici trebuie să te planifici cu luni înainte.

Rob Brown in his report wrote: “People from outside the prison come with their families, including children, to take part. Many from around the world have come there to see what God is doing. As soon we entered into the room we felt the presence of God in there. All of us had tears in our eyes because we felt the Holy Ghost inside and all around us. It was something that we are going to remember for the rest of our lives because its something rarely felt even in the churches of America. God has done something special there because the inmates spend each day in prayer, fellowship, Bible Study, and worship services”.
Deţinuţii au semnat o petiţie ca 10% din mâncarea lor să fie trimisă săracilor şi sinistraţilor.Click În societatea argentiniană e comun salutul cu îmbrăţişare şi pupatul pe obraz. Aici este singurul penitenciar de maximă securitate unde am văzut gardieni şi fără arme, şi am mai văzut un gardian îmbrăţişând un deţinut. Pastorul mărturisea că lucrarea a început în 1983. Aici erau închişi mulţi satanişti. În închisorile argentiniene 25% din cei eliberaţi revin. Din unitatea aceasta doar 5%.

Guvernul a văzut schimbarea făcută în oameni de Evanghelie ÅŸi au trimis un siluitor (rapist). Ajuns aici…s-a pocăit. Biserica tradiÅ£ională a vrut să facă ce au făcut pocăiÅ£ii. Nu au reuÅŸit ÅŸi-au chemat pe credincioÅŸi să predice Evanghelia. Aici sunt rezervate Camere Sfinte, unde vin deÅ£inuÅ£i pentru a se ruga ÅŸi posti. Răsunetul strigătelor, a bucuriei în Duhul Sfânt ÅŸi a cântărilor ajunge departe. La apropierea de locul închinării ne-au cuprins fiori sfinÅ£i. Am înÅ£eles, ca niciodată, ce înseamnă zgomotul sfânt făcut pentru slava Domnului.
Cel ce conduce strigă „În numele Domnului Isus”. Toată suflarea răspunde: „AMIN”! Conducătorul zice: „Numelui Său”! Mulţimea răspunde într-un tunet: GLORIE! Până şi copiii ce vin în vizită în penitenciar sunt prezenţi şi foarte entuziasmaţi. Aici închinătorii nu sunt încătuşaţi de tradiţie. Ce mai băteau din palme, ce mai fluierau, ce mai strigau, ce mai jucau, ce se mai îmbrăţişau, ce mai plângeau, ce mai cântau despre şi pentru Domnul Isus. Ca şi în celelalte penitenciare când unul din noi depunea mărturie sau predica ceilalţi ne rugam pentru el.

La despărÅ£ire directorul ne-a spus că puÅŸcăria este „casa” lui ÅŸi „Fenomenul de aici se poate experimenta peste tot. Trebuie să lucrăm devotaÅ£i pentru Domnul. UÅŸa noastră este deschisă oricând. Dacă nu aici, să ne vedem în cer. RugaÅ£i-vă pentru mine”.  A L E L U I A  !  PÄ‚STREZI PACEA? …căutaÅ£i să păstraÅ£i unirea Duhului prin legătura păcii.  (Efeseni. 4:3) Cât de plăcut este pentru Domnul  ca poporul Lui să trăiască împreună în unitate ! Cu toate acestea există multă ceartă, muÅŸcături ÅŸi luptă care continuă în unele biserici. ÃŽntr-o mănăstire din Germania, nu departe de Babenhausen, sânt expuse două perechi de coarne de cerb care stau permanent încruciÅŸate. Au fost găsite în poziÅ£ia aceasta cu mulÅ£i ani în urmă. Se pare că animalele s-au luptat sălbatic ÅŸi coarnele lor s-au încruciÅŸat aÅŸa de tare că n-au mai putut fi desfăcute. Rezultatul a fost că amândoi cerbii au murit de foame. Cineva a comentat: „AÅŸ duce aceste coarne în fiecare casă ÅŸi ÅŸcoală ca să fie un semnal de alarmă pentru cei care se luptă până la ultimul efort pentru a-ÅŸi impune punctul lor de vedere. Le-aÅŸ duce în fiecare biserică până ce mesajul lor tăcut ar pătrunde adânc în inimile celor care îşi găsesc plăcerea de a-ÅŸi încruciÅŸa „coarnele” cu alÅ£i creÅŸtini, la cel mai mic act de provocare”. ÃŽn Neemia 5, putem citi că israeliÅ£ii, din egoism, se tratau urât unul pe altul. Neemia i-a mustrat pe conducători ÅŸi le-a spus să facă imediat restituirea ÅŸi repararea răului comis. Ei au răspuns cu umilinţă: „Le vom da înapoi ÅŸi… vom face cum ai zis”, după care întreaga adunare a spus: Amin!” ÅŸi L-au lăudat pe Domnul” (Neemia 5:12, 13). Poporul a acceptat mustrarea lui Neemia ÅŸi a început să trăiască în pace unul cu altul. Fie ca toÅ£i care  îl cunoaÅŸtem pe Domnul „să păstrăm unitatea Duhului prin  legătura păcii” (Ef. 4:3). Este singura modalitate prin care vom avea pace în biserică!

India

Raport Misionar – India

Iunie 2006

Dragi prieteni,
Recent, Dumnezue m-a binecuvântat pe mine şi pe Pastorul Aurel Balici cu oportunitatea de a-L sluji într-o misiune de 2 săptămâni (28 iunie – 11 iulie, 2006) în diferite regiuni din India. Acolo, am descoperit o lume scufundată într-o confuzie şi într-un întuneric spiritual de nedescris. Însă în acelaşi timp, o lume însetată după un Mântuitor care să le poată aduce fericire şi pace în minte şi în suflet. Astfel, scopul nostru în India a fost de a duce mesajul nădejdii celor deznădăjduiţi, de a-i încuraja pe cei care deja erau convertiţi la creştinism şi de a-i motiva înspre lucrarea în penitenciare. Pentru aceste motive, am vizitat diferite orfelinate, leprozerii, biserici, ţinând seminarii de pregătire.  Prin acest articol intenţionez să mărturisec despre modul în care ne-a folosit Dumnezeu pentru a atinge vieţile oamenilor, precum şi despre modul în care vieţile noastre au fost atinse de cei pe care i-am întâlnit şi cu care am avut părtăşie în rugăciune şi în Cuvânt.
În primul rând, terbuie să spunem că am fost mişcaţi până la lacrimi în timpul vizitei la şcolile şi orfelinatele din India. Una dintre experienţele de neuitat a avut loc în data de 1 iulie, 2006, o sâmbătă, când ne-am oprit la un orfeliant din YYY, unul dintre marile oraşe industriale din sudul Indiei. Acolo, eu şi cu Pastorul Aurel Balici am rămas fără glas, în atinşi până în străfundul inimii, când sute de fete ne-au urat „Bun venit” întrîo aliniere perfectă, iar apoi L-au lăudat pe Domnul în limba lor. Directorul orfelinatului, împreună cu fiica fondatorului, sora ABC, ne-au făcur un tur de prezentare a clădirii construite în 1976.  După 2 ore de părtăşie şi predicarea Cuvântului, am plecat întăriţi de dedicarea pe care am văzut-o la acele fete orfane, precum şi la liderul lor care face o lucrare uimitoare în învăţarea Cuvântului lui Dumnezeu şi în pregătirea lor pentru viaţa socială prin învăţarea meseriei de croitor.
O experienţă similară a avut loc în data de 3 iulie, pe când ne aflam în faţa unei audienţe formate din 600 de copii perfect aliniaţi şi îmbrăcaţi la fel. A fost o binecuvântare pentru noi să şim că fiecare din acei copii avea privilegiul de a învăţa şi de a creşte într-un mediu creştin, într-o instituţie care aparţinea organizaţiei creştine ABC. Mesajul nostru pentru ei a fost de a continua să studieze pentru a-şi atinge scopurile înalte, însă să nu uite să nu se abată de pe cărările drepte ale singurului Dumnezeu adevărat.
Ba mai mult, pe când călătoream spre nord, înspre YYY, capitala statului XXX, am fost de-a dreptul smeriÅ£i de întâlnirea cu două familii române de misionari extrem de dedicaÅ£i. Ambele familii ÅŸi-au sacrificat ÅŸansa la o viaţă mai bună pentru a lucra ca misionari într-un oraÅŸ în care mulÅ£i creÅŸtini au fost omorâţi în mod bestial de radicalii fanatici.  ÃŽn acest oraÅŸ supra populat, în care întunericul spirutual apasă ca o ceaţă densă, aceste două familii tinere  ÅŸi-au dedicat viaÅ£a pentru a-i învăţa pe copiii săraci să citească ÅŸi să scrie.  Alături de munca lor socială, ei se roagă ÅŸi speră ca aceÅŸti copii să-L accepte pe Hristos ca Mântuitor – ÅŸi aceasta într-un stat în care se află doar 15 misionari creÅŸtini care mărturisesc celor 100 de milioane de închinători la idoli.
Alături de lucrarea nostră cu copii defavorizaţi din India, am ţinut şi seminarii cu studentţii care erau interesaţi în lucrarea din penitenciare. Fiecare dintre cei care au participat, a primit o diplomă de ansolvire care le dă dreptul să lucreze în acest domeniu. Primul seminar a avut loc în ziua de vineri, 30 iunie, la Colegiul Biblic din YYY. Prima jumătate a seminarului a fost condosă de Pastorul Balici care a vorbit deste post şi rugăciune, arătând rezultatele practice pe care umblarea noastră cu Dumnezeu ar trebui să le aibă. El a prezentat multe mărturii care vorbeau despre eficienţa, rezultatele şi beneficiile binecuvântărilor lui Dumnezeu. De asemenea, a vorbit puţin despre faptul că, dacă postul şi rugăciunea sunt utilizate într-un mod potrivit, Dumnezeu va aduce soluţia la fel cum a făcut-o în vremurile biblice. În a doua parte a seminarului din penitenciar am înmânat diplomele li ne-am bucurat când cei 30 de studenţi şi-au exprimat interesul în implicarea în lucrarea din penitenciare.
Următorul seminar, ţinut în oraşul YYY, la marginea regiunii YYY,  s-a desfăşurat într-o manieră asemănătoare, cu excepţia faptului că audienţa a fost formată din 49 de pastori care au răspuns chemării Pastorului ABC, venind din diferite părţi ale regiunii. La seminar, am încercat să echipăm şi să pregătim lideri pentru lucrarea în penitenciare. De asemenea, ne-am rugat ca prezenţa lui Dumnezeu şi a Duhului Său cel Sfânt să le umple vieţile în această călătorie misionară.
După trei zile de la data seminarului din YYY, am călătorit înspre YYY unde am ţinut un seminar de pregătire într-o staţiune. Această întâlnire a fost pregătită cu grijă de fratele ABC. În timpul acestei întâlniri am aflat că mulţi dintre pastorii şi lucrătorii creştini prezenţi acolo se convertiseră pe când erau închişi, auzind Evanghelia lui Isus Hristos predicată în cadrul lucrării din penitenciare. Decicarea şi angajamentul lor pentru lucrarea în penitenciare erau evidente chiar şi în modul în care ne-au primit, binecuvântându-L pe Dumnezeu că le-a răspuns rugăciunilor de a primi ajutor în organizarea acestei lucraări. Aproximativ 22 de fraţi au participat la această pregătire, dorind să primească inspiraţie în organizarea cât mai efficientă a lucrării din penitencuare. La acelaşi seminar au mai participat şi 8 evanghelişti care au fost dedicaţi şi numiţi, pentru prima oară, capelani în diferite închisori din regiunea YYY. Pastorul Aurel Balici s-a rugat ca Dumnezeu să-I umple cu Duhul Său cel Sfânt şi cu râvna necesară lucrării cu deţinuţii sau foştii deţinuţI şi familiile lor. După ce am împărţI diplomele, Pastorul Aurel Balici i-a provocat să ceară ungerea lui DUmnezeu, putere de conducere, fiindcă nu diplomele erau cheia transformării inimilor lor, căci doar lucrarea Duhul lui Dumnezeu în noi are puterea de a schimba vieţile pentru totdeauna.
Pe lângă aceste seminarii, am fost implicaţi şi în vizitarea diferileor biserici, locuri în care am simţit mâna lui Dumnezeu la lucru. Printre bisericile în care prezenţa lui Dumnezeu ne-a atins vieţile, se alfă şi Biserica YYY, al cărei pastor senior este Rev. ABC.  Mesajele intitulate ,,Bucură-te întotdeauna în Domnul” şi ,,Dumnezeul nostru este un Dumnezeu viu” a cercetat inimile celor 400 de oameni prezenţi pentru a asculta Cuvantul Lui. Mulţi au venit în faţă pentru a ne ruga pentru ei.  De asemenea, am vizitat şi singura biserică penticostală locală din orşul Patna, care are aproximativ 70 de membri. Amândoi am avut ocazia să predictăm în această biserică şi să proclamăm mesajul mântuirii şi al încurajării în implinirea trimiterii pe care Hristos ne-a dat-o şi pe care trebuie s-o facem indiferent de prigoniri sau de încercări.
Totuşi, în mijlocul bucuriei şi al fericirii pe care am simţit-o la acea seară de părtăşie şi rugăciune cu fraţii şi surorile noastre în Hristos, am fost foarte întristaţi de lumea care îi înconjura şi care era pierdută în confuzie şi în închinarea la idoli. De exemplu, când am plecat din Coimbatore să visităm câteva temple hinduse, am fost şocaţi  de întunericul spiritual în care trăiau acei oameni, care se închinau la tot felul de creature, precum copaci, animale, pietre etc. Doctrina lor hindusă pretinde că la după cum nu poţi separa razele soarelui de soare, tot aşa nu Îl poţi separa pe Dumnezeu, Creatorul, de lucrurile pe care El le-a creat. Greşeala pe care o face această doctrină este evidentă în Biblie, care condamnă ,,oamenii care se închină la lucrurile create în loc de a se închina la Creator, Dumnezeul care îi binecuvântează veşnic.”
O altă privelişte care ne-a tulburat inima a fost aceea a Râului Gange care este recunoscut de hinduşi ca fiind ,,Râul Sfânt”. Legenda hindusă îi învaţă pe oameni că acea apă izvorăşte din capul lui Shiva, dumnezeu cel mai respectat. Oamenii, în orbirea şi întunecimea în care se află, cred că, aducând jertfe acestui râu, vor primi binecuvântarea lui Dumnezeu. Mai tulburător este faptul că ei sacrifică până şi veţi omeneşti acestui râu, în special tinere fete care se nasc nedorite în familiile hinduse.
Datorită tragediilor pe care le-am văzut în cele 2 săptămâni de călătorie prin India, atât eu, cât şi Pastorul Aurel Balici am plecat din Aeroport în ziua de 11 iulie, 2006, mulţumind Domnului pentru binecuvântarea de a fi fost născuţi într-o ţară creştină precum România şi pentru că aveam oportunitatea de a trăit într-o ţară care promovează libertatea religioasă, precum America. Recunoştinţa noastră faţă de Dumnezeu s-a mărit când am aflat despre atacul fanaticilor islamici asupra oraşului Bombei, atac care a avut loc imediat după sosirea noastră în Chicago. Eu am mulţumit lui Dumnezeu că m-a salvat de 2 ori de la moarte, dându-mi şi mai multe motive pentru a-L sluji pe El şi pe aceia care doresc prezenţa Sa binecuvântată în fiecare zi.
Într-adevăr, această călătorie nu ar fi fost posibilă fără călăuzitea şi protectţa Sa de-a lungul celor 19.000 de km pe care i-am făcut, călătorind în diferite locuri din inima Indiei. În acelaşi timp, această călătorie n-ar fi fost atât de efficientă dacă nu ar fi fost toţi  aceia care ne-au ajutat pe parcursul ei. Astfel, a’ vrea să-mi exprim recunoştinţa faţă de fraţii ABC şi YYY care ne-au aşteptat la aeroport şi ne-au dus în diferite locuri. În al doilea rând, aş vrea să mulţumesc lui Rev. Ilie Tomuţa de la Biserica Penticostală Philadelphia din Chicago, fiindcă m-a motivat să fac această călătorie şi fiindcă ne-a însoţit în ea. De asemenea, aş vrea să mulţumesc misionarilor români, fiindcă sunt mărturii vii ai credinţei şi ai persistenţei într-o lume pierdută. În ultimul rând, aş vrea să încurajez pe fiecare din voi care a citit acest articol să se roage pentru lucrarea misionară din India şi pentru ca Dumnezeu să deschidă uşi, astfel încât tot mai mulţi oameni să fie mântuiţI din braţele stricate ale religiei hinduse.


Constantin Lupancu


Brazilia

Raport Misionar – Brazilia

Ianuarie 2006

Pe data de 21 ianuarie, o echipă de şapte persoane a plecat în misiune în Brazilia şi s-a reîntors acasă pe data de 31 ianuarie. Din echipă au făcut parte cinci membri din Biserica ,,Golgotha” din Chicago: Adrian Greab, Pavel Sav, Inacu Palik, Vasile Butnariu şi Constantin Lupancu. Au participat, de asemenea, pastorul Aurel Bălici de la Biserica ,,Ghetsimani” din Chicago şi un creştin american, fost deţinut, Ripple Willie.
Echipa a vizitat în scop evanghelistic, şase închisori, a ţinut două seminarii de echipare pentru misiunea în închisori şi a dăruit deţinuţilor peste 435 de Biblii în limba portugheză. De asemenea, au fost ajutate peste o sută de familii în cele mai sărace zone din Blumeu şi Jaragua do Sul cu: saci de fasole, orez, zahăr şi ulei. Seara s-au susţinut programe creştine în opt biserici. Una dintre cele mai mari miracole s-a întâmplat când s-a făcut o conecţie cu un reprezentant al Ministerului de Justiţie, care a declarat că, dacă vreun director de la închisoare nu cooperează cu misionarii noştri, o să le desfacă contractul de muncă. Aşa că am avut acces la toate închisorile din statul Santa Catarina.
Sâmbătă, 21 ianuarie – Misiunea a început în Blumenau, un oraÅŸ situat la 680 km de Sao Paulo unde am aterizat. La prima închisoare, Presidiu de Blumenau, au ascultat Cuvântul Domnului 70 de femei, 29 de bărbaÅ£i ÅŸi vreo 100 de oameni ai străzii din care unii locuiau cu toată familia pe stradă. Seara am participat la un serviciu divin la ,,Lord in the Assembly of God Church”, întâlnirea care a avut peste 1000 de participanÅ£i, dintre care mulÅ£i ÅŸi-au rededicat viaÅ£a lui Hristos.
Duminică, 22 ianuarie – Echipa s-a împărÅ£it ÅŸi a slujit în trei biserici, una dintre ele fiind în Blumenau. O tânără a mărturisit că intenÅ£iona să-ÅŸi pună capăt zilelor, dar participând cu această ocazie pentru prima dată la un serviciu divin, Domnul a eliberat-o de gândul acesta. A ieÅŸit în faţă ÅŸi, cu lacrimi, a recunoscut că a avut zile de coÅŸmar înainte de întâlnirea cu Evanghelia, deoarece diavolul o teroriza cu acest gând de sinucidere. Acum era plină be bucurie. Liderul bisericii se va ocupa de creÅŸterea ei spirituală.
Luni, 23 ianuarie – A avut loc primul seminar de echipare a lucrătorilor din închisori, la care au fost prezenÅ£i peste o sută de persoane. Patruzeci dintre ei au fost cercetaÅ£i de Domnul ÅŸi au luat decizia de a lucra în închisori ÅŸi de a se afilia cu organizaÅ£ia noastră, ,,Capelani pentru Hrisos”. Aici ne-am întâlnit cu Daniela Gherman, o româncă căsătorită în Brazilia, care a devenit translator pentru grupul nostru.
Marţi, 24 ianuarie: Am distribuit alimente împreună cu pastorii locali: Nilton dos Santos şi fratele său, Daniel dos Santos, omul nostru de legătură şi colaborare.
Miercuri, 25 ianuarie – A doua ÅŸi a treia vizită în închisori a avut loc în Floreano-polis, capitala statului Santa Catarina. Din cei 165 de participanÅ£i, 70 ÅŸi-au predat viaÅ£a Domnului Hristos. Unul dintre directori l-a rugat pe Willie ÅŸi echipa să se roage pentru a fi autorizat ÅŸi ajutat de Domnul în răspândirea mesajului sfânt în închisori.
Joi, 26 ianuarie – S-au Å£inut servicii divine la încă două închisori din Joinville. +ntr-una din închisori serviciu divin pe care l-am organizat era primul de acest gen, fiindcă închisoarea fusese înfiinÅ£ată cu doar ÅŸase luni înainte. Evanghelia ÅŸi mărturia depusă de Willie Ripple a atins în jur de 300 de persoane. Ea a avut un impact atât de puternic, încât peste 200 de oameni s-au rugat pentru mântuirea lor. Seara s-a desfăşurat al doilea seminar pentru pregătirea lucrătorilor din închisori, la care au participat 60 de persoane din zona Jaragua do Sul.
Vineri, 27 ianuarie – S-a revenit în Joinville, la o altă închisoare. +ntr-o parte a închisorii, unde erau cei mai periculoÅŸi deÅ£inuÅ£i, am fost solicitaÅ£i ca, pentru siguran-Å£a noastră, să predicăm Evanghelia de pe acoperiÅŸ. Au participat 350 de bărbaÅ£i ÅŸi 60 de femei care au auzit Vestea Bună a Evangheliei ÅŸi 200 de bărbaÅ£i ÅŸi 40 de femei s-au rugat pentru iertarea păcatelor. După amiază, fiind liberi, am vizitat localitatea Barra Velha.
Sâmbătă, 28 ianuarie – Am vizitat o închisoare din Jaragua do Sul unde 20 de persoane ÅŸi-au predat viaÅ£a lui Hristos. Seara, echipa s-a împărÅ£it ÅŸi a participat la servicii divine în patru biserici.
Duminică, 29 ianuarie – Am continuat seminarul din Jaragua do Sul. La sfârÅŸit, încă 30 de persoane s-au dedicat pentru misiunea în închisori. Am distribuit ÅŸi mâncare la peste 25 de familii. Seara am participat la serviciu divin în patru biserici.
Luni, 30 ianuarie – Am vizitat oraÅŸul Curitiva ÅŸi ne-am întors în Sao Paulo pentru a lua avionul înapoi spre Chicago.
Glorie lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut prin vasele noastre slabe!

Rev. Constantin Lupancu,
Chicago


Romania 2005

Raport Misionar – Romania

Octombrie 2005

In anul 2005 comunitatea romana penticostala din Chicago (bisericile Betania, Philadelphia, Emanuel, Getsimani, Elim si Golgotha) a avut un proiect de ajutorare a sinistratilor din trei zone afectate de cele 6 valuri de inundatii care au lovit Romania. Cu aceasta ocazie s-au adunat 300,000 USD. S-a constituit o echipa de constatare pentru  zonele cele mai afectate. Echipa a fost formata din: Petru Cladovan – Betania, John Berzava – Philadelphia, Stefan Tohatan- Elim, Ioan Pop-Emanuel, George Iremciuc-Ghetsimani, Niculai Barsan si Constantin Lupancu- Golgotha. Echipa s-a deplasat in Romania in luna Octombrie a anului 2005 si a analizat situatile in mai multe locuri. Ca rezultat ne-am orientat la trei Localitati.


1. Comanesti– Bacau, unde Trotusul a sters peste 150 de case si o biserica, locul unde in trecut erau casele si biserica acum este acoperit de ape. S-a decis alocarea sumei de 100000 usd pentru construirea a patru case. Fratii din loc au promis ca vor face 5 cu banii acestia si cu materialele pe care le mai aveau ei. S-a alocat, pe langa aceasta suma, suma de 25000 usd pentru costruirea unei biserici. Fratii locali cand au auzit de aceasta suma au spus ca vor face 2 biserici cu aceasta suma. Una pentru familiile de credinciosi care au ramas in satul Supan si una pentru familiile care vor fi relocate intr-o alta zona la poalele muntilor. Primaria locala a donat deja pamantul si temelia care era din timpul razboiului pe care nu se construise nimic. Aici urmeza sa se construiasca o biserica.


2. Tudor Vladimirescu – Galati. Aceasta comuna are o populatie de 7000 de locuitori dintre care multi au fost avectati de inundatii. Raul Siret a iesit din matca si a inundat casele facute din pamant care apoi s-au daramat. Echipa a hotarat sa aloce suma de 50000 usd pentru ajutorarea familiilor afectate. S-au cumparat sobe, saltele si alimente care au fost distribuite in perioada imediat urmatoare.


3. Zona Banat (comuna Ionel, Otelec, Foeni si Carpinis). Aceasta zona a fost afectata de primul val de inundatii. Multe familii au beneficit de ajutor guvernamental. Suma alocata acestei zone a fost 125000 usd. Suma a fost destinata cumpararii de sobe, saltele, alimente si refacerea Bisericii din Carpinis, in curtea careia inca era apa.
Echipa a calatorit impreuna in toate aceste zone. Dupa constatarea facuta, membrii echipei s-au retras in zonele de origine unde fiecare a participat la programe de evanghelizare in cadrul bisericilor penticostale locale. Petru Cladovan in Arad-Timisoara, John Berzava – Lugoj, Ioan Pop – Ardeal, Stefan Tohatan – Baia Mare- Satu Mare, Nicolae Barsan impreuna cu Constantin Lupancu si George Iremciuc – Suceava, Falticeni, Chilisesti, Bilca, Sebauti, Oniceni si la Botosani unde fratii au participat la inmormantarea surorii Virginia Boldea-directoarea orfelinatului Hend of Help.
Multumim Domnului pentru insotire si calauzire.

Constantin Lupancu


Venezuela

Raport Misionar – Venezuela

Mai 2005

Dragi frati si surori,

Va salutam in Numele care este mai presus de orice nume, Numele Domnului Isus Hristos. O echipa de 6 persoane a lucrat in inchisorile din imprejurimea Caracasului, in luna mai 2005. Echipa a fost formata din urmatorii frati: portoricanul Alberto (care a trades), Willie – fost detinut convertit intro inchisoare din Chicago, pastorul Alexandru Trombitas, Constantin Lupancu si Adrian Greab – de la Bisrica Golgotha. De asemenea impreuna cu noi a fost capelanul Robert Brown care lucreaza cu detinutii din inchisoarea “Cook County”- Illinois. Aceasta calatorie a fost deosebita de multe alte calatorii deoarece lucrul cel a avut loc si seminarul de provocare-motivare-inspirare si implicare a voluntarilor in lucraerea de evanghelizare printer detinuti. Bineinteles ca pe langa aceasta noi am vizitat inchisori cu scopul de evanghelizare si am distribuit peste 300 de biblii conform scopului  misiunii noastre. Aceste misiuni cu scop evanghelistic in alte tari sunt intotdeauna foarte incurajatoare chiar pentru noi care suntem implicit. Detinutii sunt aproape intotdeauna deschisi sa n-e primeasca cu bucurie pentru a le vesti evanghelia si s-a le slujim. Fiindca sunt foarte multi detinuti care nu au biblii in aceste inchisori intalnim situatii in care ei se imbulzesc pentru a obtine o biblie. Si in aceasta inchisoare multi au data navala, asaltandu-ne efectiv, pentru a primi o biblie. De asemenea am distribuit alimente in satele foarte sarace din jungle amazonului unde am intalnit familii disperate si foarte isolate in acele paduri tropicale, cu un contrast puternic intre frumusetea naturii si saracia din casele oamenilor. Aceste familii au primit cu bucurie mesajul evangheliei si pachetele de alimente care li s-au dat in numele Domnului. Luni si marti am tinut un Training seminar, unde au participat 65 de voluntari. Aici in Venezuela nu era nici un capelan. Asa ca acest concept a fost nou si eu au imbratisat aceasta provocare cu toata inima. A doua zi a fost o zi importanta cand la acest seminar  a fost present un reprezentant din ministerul justitiei care a spus ca lucrarea de evanghelizare in inchisorile din Venezuela este un adevarat haos. Mi s-a spus ca anumiti voluntary viziteaza inchisorile fara a avea vreo ordine sau oconsistenta in ceea ce fac. De asemenea mi s-a comunicat ca nu este nici o legatura intre biserici si inchisori si a fost apreciata aceata conferinta de echipare care sa dea o viziune clara pentru evangelizare-consolidare-ucenicizarea celor din inchisori. In cateva ore a fost prezentata si explicate o coerenta a lucrarii biblice de capelanie care poate fi derulata si acolo in mijlocul haosului si confuziei ce se afla. La sfarsitul zilei s-a facut invitatie si 15 persoane au venit in fata, nici unul nu era pastor, pentru ca sa n-e rugam pentru dedicarea lor in lucrarea din inchisori. Cand seminarul s-a terminat reprezetantul statului ne-a multumit pentru initiativa noatra de a implanta o asemenea viziune, remarcand ca aceasta este solutia asteptata. Eu am intrebat ce inseamna SOLUTIE la care raspunsul a fost “Implicarea evanghelicilor in toate cele 35 de inchisori din tara prin plasarea a cate un capelan in fiecare”.
Miercuri ne-am intalnit cu un alt reprezentant din ministerul de justitie caruia I s-a comunicat ca exista 15 persoane care s-au dedicate lucrarii din inchisori, iar, ca si reactie, acesta a spus ca 5 din ei vor fi angajati cu norma intreaga, ca si capelani. Domnezeu are intotdeauna vremea potrivita. De 6 ani se astepta o asemenea lucrare.
Sa ne rugam pentru aceasta poarta deschisa, ca acei 5 oameni care vor fi desemnati, credem ca reprezinta doar inceputul unei frumoase lucrari in aceasta tara. Urmatoarele doua zile am vizitat si alte inchisori. Am fost surprinsi sa intalnim un roman inchis in Venezuela caruia I s-a vestit evanghelia si acestuia patorul Trombitas i-a oferit singura biblie pe care o avea la dansul in limba romana. Nu am cunoscut motivele pentru care romanul se afla acolo, insa conditiile in care se afla era groaznice iar viata era nesigura. Dansul ne-a spus ca in Venezuela mai sunt si alti romani inchisi in alte inchisori. Sa ne rugam pentru toti cei care au fost atinsi de mesajul lui Dumnezeu in aceasta calatoarie.
Slava lui Dumnezeu pentru ceea ce el a facut in acest loc. Ce oportunitate minunata am primit pentru a face ceva pentru aceasta categorie de oameni. Incurajam prin aceste rapoarte ca tot mai multi sa fie implicate in lucrarea de evanghelizare pentru salvarea altora caci Dumnezeu ne-a salvat pentru ca sa fim la dispozitia lui pentru salvarea altora, nu numai beneficiari ai harului.(am fost inchis…)

Honduras

Raport Misionar Honduras

Martie 2005

Dragi frati si surori,

In aceasta misiune am avut ocazia sa evanghelizam cea mai mare si cea mai periculoasa inchisoare din Honduras : “ Tamara National Penitentiary”. Prin harul lui Dumnezeu am avut intrare libera (carte-blanche), ca un miracol, in aceasta inchisoare. Metoda de evanghelizare pe care am folosit-o a fost “unu-la-unu”, in sectiunea unde erau 30 dintre cei mai periculosi puscariasi din tara. Ei au fost inchisi pentru rapiri, crime, si alte actiuni criminale. Patru dintre acesi detinuti, incluzandul sip e Juan Carlos Miralda, sunt acuzati de un masacru produs in orasul San Pedro Sula, Honduras, chiar inainte de sarbatorile de iarna, cand oameni se intorceau de la cumparaturi. Multi dintre acesti barbati incluzandu-l si pe Juan Carlos, dupa ce au ascultat mesajul salvarii au cerut san e rugam pentru ei ca s ail primeasca pe Isus ca mantuitor. Le-am dat la fiecare cate o biblie cu instructiuni cum sa citeasca din ea. Ei au exprimat multumiri pentru mesajul primit prin Evanghelie. Chiar unul dintre ei a spus ca viata lui este un iad pe pamant.
Va prezentam mai jos o parte din proceul de arestare a lui Juan Carlos, prezentat de ziarul Associated Press, mart 4 Ianuarie 2005.

“Tegucicalpa, Hoduras – Presedintele Ricardo Maduro a spus luni ca politia a arestat capul bandei care a atacat autobuzul public, si a ucis 28 de pasageri in urma cu doua saptamani. Principalul suspect era Juan Carlos Miralda (24 ani) unul din liderii periculoasei bande Mara Salvatrucha de pe strada 13. Politia a gasit asupra lui un pistol de calibru 22, 15 gram de cocaine si mai multe arme albe. Alti 10 membri ai acestei bande au fost arestati in legatura cu acelasi masacru. Toti au fost acuzati de omucidere. In autobuzul atacat erau muncitori si oameni care se intorceau de la cumparaturile pentru craciun. O masina in care se aflau 2 oameni innarmati a taiat calea autobuzului dupa cere unul dintre ei a deschis focul asupra autobuzului, apoi s-a ucat in autobus continuand sa traga iar altul tragea din spatele autobuzului. Majoritatea pasaerilor erau femei si copii(56 pasageri- 28 au fost ucisi).

Datorita impactului evangheliei dar si a oportunitatilor avute, putem spune ca aceasta calatorie misionara a fost una dintre cele mai eficiente. Echipa a fost formata din 7 persoane : Constantin Lupancu – Golgotha Church, Aurel Balici – pastor Biserica Ghetsimani Chicago, Samuel Butnariu – Elim Church, Francisco Garcia – Biserica Spaniola Chicago, Willie Riple- fost detinut convertit in inchisoarea din Chicago, Robert Brown- Chapelains for Christ si Roberto – capelan in Joliet Prison System. Lucrarea noastra a vizat in special inchisorile din imprejurimile capitalei Tegucicalpa, Hoduras, tara di America Latina. Unul dintre membrii grupului s-a intors direct din Guatemala, unde a lucrat cu o echipa medicala, si ne-a intalnit in 28 februarie in aeroportul Teguciacalpa.

Marti, 1 Martie, ne-am intalnit cu Jaime Manegas – Directorul general al inchisorilor din Honduras. Impreuna cu el a fost si capelanul Jimmy Hughes, care nu facea parte din biserica Catolica, deoarece toti ceilalti capelani apartin biserici amintite. Am fost intrebati ce avem de gand sa facem in inchisorile din Honduras si am primit acces liber in toate inchisorile. Am primit acceptiunea de a face fotografii oriunde am dorit, lucru care nu se intampla de obicei. In jurul orei 10 am avut o intalnire de protocol cu oficilitatile inchisorilor. In cadrul acestei intalniri discutiile au fost foarte degajate. Am prezentat Romania, Chicago dar mai ales credinta noastra. In cele 27 de tari in care echipa nastra a fost nu am mai intalnit o asemenea experienta. Am distribuit 475 de biblii si  alte bunuri pentru detinuti.
Am avut de asemenea ocazia de a sluji la  65 de femei la inchisoarea Cefas. Unle dintre aceste femei sunt condamnate la inchisoare pe viata. Altele au fost acuzate de omor calificat, extrem de sadice. Acolo se afla o femeie care a avut o pozitie inalta in govern. In inchisoare aceasta femeie l-a primit pe Isus ca mantuitor personal, iar astazi face o lucrare foarte eficienta, atat pe linie spirituala cat si sociala.
In timpul evanghelizarii la femei multe dintre femei au fost cercetate de cuvantul scripturii si au iesit in fata intr-un duh de pocainta cerand domnului iertare pentru trecutul murdar si putere pentru o viata noua. Fratele Aurel Balici a fost folosit de domnul intr-un mod deosebit in lucrarea de consiliere. In dupamasa aceleiasi zile am mers la o alta inchiosare de tineri numita Nuevo Orizontes (Noi Orizonturi). In aceasta inchisoare se aflau persoane cu fata de copil dar inima de criminal. Mesajul evangheliei a penetrate inimile impietrite a acestor tineri si multi dintre ei au raspuns chemarii lui Dumnezeu de a-si schimba viata si l-au primit pe Isus ca Mantuitor. Marturia lui Willie a avut un impact deosebit. El le-a spus ca Dumnezeu poate sad ea un viitor si o nadejde. Viata imorala conduce la distrugere dar viata petrecuta cu Hristos duce la realizare si acum si in vesnicie.
Ziua urmatoare am slujit detinutilor din inchisoarea de maxima securitate Tamara. Am slujit la 66 de persoane in sectia Casa Blanca. Multi dintre ei erau convertiti deja insa cuprinsi de descurajare. Aici domnul ne-a folosit pentru incurajarea lor si zidirea lor spirituala. Ni sa cerut san e implicam in manajarea unei beserici in cadrul inchisorii. Willie s-a aratat dispus sa faca aceasta binefacere. De acolo am plecat in sectia Cervino Multiple, unde la timpul de evanghelizare au participat peste 200 de detinuti. Dupa evanghelizare s-au ingramadit pentru a obtine o biblie. In timpul predicarii evangeliei acesti detinuti au manifestat un deosebit respect fata de cuvant in ciuda timpului lung petrecut acolo. De acolo am plecat la cei 30 de detinuti foarte periculosi despre care am scris mai sus.
Vineri am slujit la 60 de barbati de la inchisoarea Comayaga . la aceasta inchisoare, desi era mai lejer decat in altele, prin tatuajele pe care le aveau pe corp detinutii au fost transformati in adevarate caricaturi. Celor care erau intorsi la Domnul le parea rau de tatuajele facute insa acestea erau pentru totdeauna. In aceasta inchsoare am fost insotiti de Salvador, originar din California, dar expulzat in el-slvador, tara de origine a parintilor sai. El s-a intors la Domnul prin organizatia Teen Chalenge, iar astazi este pastorul de tineret in cadrul organizatiei “Free the Oprest”. Marturia schimbarii lui a avut un impact deosebit. El spunea ca aspiratiile nepotrivite conduc la esec pe un drum intotdeauna gresit. Prezentarea mesajului-drama coplesea inimile detinutilor. Cei mai multi erau tineri. Sala a devenit neincapatoare. Multi se inghesiuau la geamuri pentru a putea participa si ei la programul organizat.

Pe langa lucrarea facuta in inchisori am slujit si in cadrul unui camin de reabilitare pentru persoane cu probleme de comportament. Si aici l-am prezentat pe Isus Hristos ca cel care poate restaura cu adevarat o viata cuprinsa de disperare.
In Seara aceea si in duminica urmatoare am slujit in biserica din Tegucigalpa.
Sambata am fost inntr-un sat lovit de uraganul Mitch in anul 1998. am ajuns acolo datorita unui mesaj special din partea lui dumnezeu descoperit unei peroane din grup. Am dus cu noi 200 kg de fasole si tractate biblice. Multe vieti au fost scimbate de mesajul Evangheliei si am fost rugati sa revenim. In toata echipa a fost o unitate remarcabila si o supunere si ascultare de coordinator de apreciat.
Multumim domnului care ne-a protejat sin e-a dat harul de a sluji in aceasta tara.
Slava lui dumnezeu pentru ceea ce el a lucrat In acest loc. Ce oportunitate deosebita este s ail poti sluji pe Domnul si in felul acesta.

Spania-Portugalia

Raport Misionar – Spania-Portugalia

Decembrie 2004

Dragi fraţi şi surori,

Vă salutăm în minunatul Nume care este deasupra oricărui alt nume, Mântuitorul şi Domnul nostru, Isus Hristos.

De curând ne-am întors dintr-o călătorie de 2 săptămâni în Spania şi Portugalia. Cinci dintre membrii echipei au călătorit în Spania, iar patru au continuat în Portugalia. Aceată călătoria a fost foarte diferită de cele anterioare. De obicei, reuşim să facem tot ceea ce ne plănuim, ba chiar mai mult. De data aceasta însă, am făcut foarte puţine din câte am plănuit, şi totuşi am văzut mâna lui Dumnezeu la lucru în multele oportunităţI pe care ni le-a deschis.

Spania
Echipa noastră s-a concentrat înspre două arii specificea ale lucrării. Din moment ce eram 3 români în echipă, am petrecut mult timp lucrând în bisericile româneşti. Comunitatea română este foarte mare în jurul Madrudului, mai ales în localitatea  Arganda del Rey. O persoană importantă cu care am intrat în legătură a fost pastorul român Rus care a adus cu el câţiva tineri din biserica sa, pentru a ne ajuta la organizarea unei seri de evanghelizare în aer liber, chiar în centrul Madridului (Plaza del Sol). Vorbitorul serii a fost misionarul A.G. Jacob Bock. Am participat în două seri la această lucrare. El şi-a exprima dorinţa de a călători în România, alături de fratele Constantin Lupancu, ca reprezentant al Organizaţiei Remar (similară Organizaţiei Teen Challenge), cu sediul în Spania. Această organizaţie are scopul de a iniţia în România lucrarea cu persoanele dependente de droguri, cu oamenii străzii şi cu foşti deţinuţi după ce aceştia sunt eliberaţi.

O altă parte a lucrării noastre a fost misiunea în biserici spaniole. În principal, Pastorul Jaime Flores de la Centrul Viaţa Creştină din Tinley Park ne-a făcut programările, ne-a ajutat să găsim persoane de contact. El a fost foarte încântat de această primă călătorie misionară a sa. Biserica Verbo, înfiinţată în Guatemala, localizată lângă Madrid, precum şi alte biserici, şi-au exprimat interesul în a deveni afiliate ale Organizaţiei Capelani pentru Hristos şi de a înfiinţa lucrarea în închisoare şi în Spania. Noi am adus 230 de Biblii complet în limba spaniolă, pentru a le distribui deţinuţilor din închisori. Unul dintre pastori va veni în Chicago în luna ianuarie şi va lucra în Închisoarea Cook County. De asemenea, el va discuta o posibilă afiliere cu organizaţia noastră.

De asemenea, am cunoscut persoane de contact pentru posibile călătorii în Germania, Italia, Austria şi Belgia.  De fapt, întreaga lume ne este deschisă. Totuşi, vrem să mergem doar acolo unde El ne trimite.

Portugalia – Cei trei români, împreună cu mine, am continuat călătoria înspre Lisabona, luând un tren de noapte. Acolo am stat 3 zile. În plus faţă de lucrarea făcută în bisericile româneşti, am participat la unul dintre serviciile de botez din Biserica Elim Church, în luna decembrie. Botezut a avut loc în Oceanul Atlantic. Se pare că românii au fost rezistenţi, însă americanu-lui i-a fost frig.
Am misionat în penitenciarul din Estabelecimento Prisional de Alcoentre, localizat la 50 de km nord de Lisabona. Pătrunderea în această închisoare a fost o adevărată minune. Din cauza unor probleme de comunicare, persoanele noastre de contact din Spania nu ne anunţaseră vizita în Lisabona decât cu 8 ore înainte de a ne îmbarca înspre acolo. Când am ajuns în Lisabona, toţi ne-au spus că este imposibil să intrăm în penitenciar fără a fi anunţat înainte (dorinţa noastră fusese de a organiza un seminar chiar în ziua sosirii). În America Latină, acest lucru fusese posibil fără a anuţa, însă în Europa lucrurile stăteau altfel. Fiecare persoană cu care am vorbit ne-a spus că e imposibil, însă noi am vrut totuşi să încercăm. Într-un final, am găsit un frate portughez care ţinea servicii săptămânale în acea închisoare. Însă şi i-a fost refuzată intrarea în acea zi, pe motiv că deţinuţii erau la o petrecere de Crăciun. Când am sosit la porţile închisorii, încărcaţi cu 1000 de tractate în portugheză, am bătut nerăbdători. Primul gardian ne-a spus că nu putem intra, însă tocmai în acel moment un caporal şi un sergent au venit înspre uşă şi am putut să vorbim şi cu ei pentru câteva minute. Şi ei ne-au spus că toţi erau la petrecerea de Crăciun şi că, de fapt, aveam nevoie şi de permisiunea scrisă de a intra. Ne-au spus că nu ne pot ajuta, dar că, probabil că am putea vorbi cu doamna director, care tocmai pleca în pauza de prânz. Momentul a fost cum nu se putea mai oportun. I-am explicat că aveam nevoie doar de 15 minute pentru a împărţi tractatele pe care le adusesem din SUA. şi ea ne-a dat permisiunea să o facem. După prânz, am ţinut un serviuciu de aproximativ o oră cu patru bărbaţi, în limba spaniolă. Eu am tradus pentru români, iar la final, ne-am rugat pentru fiecare om în parte. Unul dintre venezueleni se afla pentru prima oară la un astfel de serviciu, a fost copleşit de lacrimile şi suspinele pocăinţei. Am cumpărat câteva Biblii în portigheză pentru ca fratele mai înainte amintit să le poată folosi în închisoare.

Apocalipsa 3:8 – ,,...iată, Å£i-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide.”

Vă invităm să continuaţi să vă rugaţi pentru noi, pentru călătoriile pe care le plănuim în România, Guatemala, Honduras şi, probabil, Senegal. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Constantin Lupancu, Chicago


Guatemala

Raport Misionar – Guatemala

Octombrie 2004

Dragi fraţi şi surori,
Vă salutăm în minunatul nume care este mai presus de orice nume, al Donmului şi Mântuitorului nostru, Isus Hristos. Recent, ne-am întors dintr-o călătorie scurtă în Guatemala, în America Centrală.


REZUMATUL CĂLĂTORIEI – Trei dintre membrii echipei am sosit în oraşul Guatemala în ziua de luni şi am plecat direct la o întâlnire cu misionari locali şi cu un reprezentant al Ministerios Vida care urma să ne ajute să intrăm în închisori. Am cumpărat 40 de Biblii în limba spaniolă, pe lângă cele 3 valize pline de Noi Testamente şi de Evanghelia după Ioan ţe care le adusesem cu noi. Am plecat apoi înspre închisoarea pentru bărbaţi Centro Preventivo din oraşul Guatemala unde ne-am întâlnit cu 6 deţinuţI, lideri ,,pastoral” şi am organizat împreună un seminar de pregătire. Fiecare dintre aceşti lideri aveau responsabilitatea de a se îngriji de un anumit pavilion (erau 12 în total) şi ei au fost foarte mulţumitori pentru seminarul de pregătire.
Seara, am vorbit în Biserica Philadelphia Assemblies of God din Colonia Santa Martha, întâlnindu-ne cu aproximativ 150 de lideri. Marţi dimineaţa, am călătorit 2 ore, până la penitenciarul El Boâueron din Santa Rosa. Am ţinut servicii în sala principală, în faţa deţinuţilor şi a familiilor, precum şi în zona de maximă securitate. Seara, am vorbit în biserica unuia dintre pastorii membri Ministerios Vida. Mercuri am mers la penitenciarul  Centrul Corecţional Santa Teresa din Antigua. Misionarul Jeff Mills ne-a ajutat să obţinem permisiunea de a intra şi de a ţine un serviciu acolo. Joi, am călătorit înspre Puerto Barrios pentru a lucra, timp de 2 zile, cu oamenii din satele tropicale. Am împărţit   aproximativ 400 de kg de orez şi de fasole. Vineri ne-am reîntors în SUA.
DETALII – Această călătorie a avut, ca de obicei, o mare intensitate, însă Domnul a făcut ca toate lucrurile să se potrivească, astfel încât I-am simţit prezenţa de-a lungul întregii călătoriei. Am plecat în data de 18 octombrie şi ne-am întor în data de 22, însă în această scurtă perioadă s-au întâmplat atât de multe lucrui miraculoase, uimitoare! Membrii echipei au fost: Francisco Sanchez, un mexican, Constantin Lupancu, un român, şi eu.
Luni – Am ajuns ÅŸi am pornit imediat înspre o întâlnire cu un misionar local care organizase călătoria noastră. Am cumpărat 140 de Biblii, însă ele n-au fost nici pe departe suficiente pentru lucrarea pe care am făcut-o în cele 3 închisori. Pentru prima oară, am condus un seminar de pregătire pentru lucrarea în penitenciare, seminar la care au participat lideri ai deÅ£inuÅ£ilor. Ei au fost încurajaÅ£I să-ÅŸi lărgească viziunea. Ei au oportunitatea de a mărturisi deÅ£inuÅ£ilor 24 de ori pe zi, lucru care nu e valavil ÅŸi oentru vizitatori sau pentru capelani. ToÅ£I cei ÅŸase perticipanÅ£I au fost mulÅ£umitori pentru materialele ÅŸi pregătirea pe care le-am oferit-o. ÃŽn acea seară, vorbit în faÅ£a a 150 de lideri din Biserica Philadelphia despre impotanÅ£a ascultării de Dumnezeu în toate lucrurile.
Marţi -  am călătorit la închisoarea El Boâueron din Santa Rosa. TOŢI gardienii au dorit să aibă o Biblie, iar directorul închisorii era un creştin sincer care ar fi vrut să le dăm câte o Biblie tuturor celor 160 de deţinuţi din incintă. Am împărţit 100 de Biblii. Niciodată nu am mai întâlnit un director de penitenciar atât de cooperant şi atât de bucuros să ne aibă în instituţia sa. Am fost lăsaţi să predicăm în fiecare zonă a penitenciarului, înclusiv în ,,groapă” – locul în care erau închişi cei mai violenţi. Seara, am vorbit în faţa a mai mulţI lideri din biserica Pastorului Cristiana Vida despre importanţa convingerii, a pocăinţei şi a legământului cu Dumnezeu. Serviciul a durat 3 ore şi jumătate.
Miercuri – Am participat la un serviciu ţinut la penitenciarul Centrul Corecţional Santa Teresa din Antigua. Fiindcă doi deţinuţi fuseseră omorâţi într-o revoltă cu doar 2 săptămâni înainte, ni s-a spus că nu avem voie să vorbim deţinuţilor decât de după gratii, fără a avea vreun contact direct cu ei. Totuşi, după ce am discutat cu personalul administrativ, ei ne-au deschis întraga incintă şi am putut ţine un serviciu complet în curtea interioară, având 40 de deţinuţi participanţi. A fost ca şi cum un înger al Domnului deschisese porţile închisorii pentru noi. Mi-am adus aminte de Apostolul Pavel care se afla în închisoare şi un înger a venit şi i-a deschis porţile pentru a putea ieşi. Înăuntru, am distribuit 40 de Biblii, care nu au fost suficiente, având în vedere că erau şi mulţi gardieni. Misionarul Jeff Mills şi-a exprimat dorinţa de a continua această nouă lucrare în închisoare, şi deja a trimis autorităţilor dosarul de cerere.
Joi – Am călătorit înspre zona Puerto Barrios şi am cumpărat aproximativ 400 de kg de orez şi fasole, ducându-le apoi în satele din pădurea tropicală pentru a le distribui sătenilor de acolo. De asemenea, ne-am întâlnic cu câţiva lideri locali pentru a plănui o călătorie misionară cu scop sanitar, organizată de Capela Maranatha din Evergreen Park, Illinois, SUA, în luna februarie, 2005.
Vineri – Am distribuit tot orezul şi fasolea rămasă şi ne-a întors în oraşul Guatemala cu un avion mic. Tocmai pe când admiram peisajul, am fost loviţi de o furtună  chiar înainte de aterizare. Am fost nevoiţI să facem o manevră de urgenţă, lucru care ne-a produs mai multe emoţii decât credeam. Am aterizat cu bine, air apoi ne-am întor în SUA.
În concluzie, vă invităm să vă rugaţi pentru noi fiindcă primim foarte multe invitaţii, din multe ţări, pentru a ţine astfel de seminarii de pregătire. În mod special, am fost invitaţi în San Pedro Sula, Honduras, pentru luna martie a anului 2005. De asemenea, am înregistrat seminariile pentru a putea echipa şi pregăti oameni care să meargă şi să predea la fel ca noi. De asemenea, încercăm să dezvoltăm un institut de pregătire aici, în Chicago, special pentru acest scop. Avem deja un birou şi un director de institut. Continuaţi să vă rugaţi pentru această lucrare pe măsură ce ea se dezvoltă.

Bolivia/Peru

Raport Misionar – Bolivia/Peru

Marite 2004

Cu ajutorul lui Dumnezeu si impreuna cu echipa misionara, in luna martie a anului 2004, am avut o frumoasa experienta in America de Sud – Lima (Peru). Membrii echipei au fost:
1. Constantin Lupancu – Golgota Pentecostal Romanian Church, Chicago.
2. Robert Brown – Chaplains for Christ, Chicago
3. John Janks – Chaplains for Christ, Chicago
Misiunea noastra in aceasta tara a fost cu scopul de a evangheliza detinutii aflati in inchisorile din orasul Lima. In acest oras locuiesc ~ 7 milioane de locuitori si marea majoritate traiesc in conditii de saracie si mizerie, ceea ce a determinat cresterea ratei criminalitatii in randul tinerilor. Foarte multi ajungand, de tineri, sa fie arestati datorita faptelor comise. Nimeni nu poate schimba gandirea si caracterul acestor tineri decat mesajul Evangheliei lui Isus Hristos. In aceasta calatorie misionara am vizitat patru inchisori, unde am adus vestea buna a salvarii si eliberarii care o face Evanghelia lui Isus Hristos. De asemenea in aceste inchisori am lucrat impreuna cu membrii unei misiuni din Peru numita “Jesus Christo rope lascadenas”(Isus Hristos rupe lanturile). Pe langa aceste activitati am organizat o conferinta pentru motivarea si incurajarea lucratorilor voluntari din inchisori, la care au participat cca 100 de persoane. Pe langa acestea am participat la un congres regional, condus de organizatia REMAR cu sediul in Madrid-Spania (aceasta organizatie a fost fondata in anii 80 de catre Miguel Diaz si familia lui, iar in prezent este extinsa in 52 de tari) care este implicata in recuperarea tinerilor, prin proiecte sociale si evanghelizare. Tarile care au fost reprezentate la acest congres au fost: Peru – tara gazda, Bolivia, Chile, Ecuador si Venezuela. Unul din membrii grupului nostru a fost invitat sa predice in tot timpul acestui congres, iar duminica intalnirea a fost pe stadionul national cu o participare de ~ 7000 de persoane.
LUNI – 1 MARTIE
Am calatorit 2 ore si junmatate pana la o inchisoare numita “Aucalama” din localitatea Hudral, aproape de ocean. Aceasta inchisoare are 650 de detinuti. La prima intalnire, care a fost tinuta intr-un hol al inchisorii, au fost prezenti 25 de detinuti. Acestia la sfarsitul intalnirii au cerut sa ne rugam pentru ei ca Dumnezeu sa le schimbe viata. La a doua intalnire, care a avut loc in curtea inchisorii, au fost prezenti 125 de detinuti. Aici intalnirea a durat 3 ore. Dintre cei prezenti 30 de persoane au raspuns provocarii facute de evanghelie si si-au predat viata Domnului.
MARTI – 2 MARTIE
Am vizitat inchisoarea “Lurigancho” din localitatea Lima. In aceasta inchisoare sunt 7700 de detinuti (Barbati). Am inceput sa vestim evanghelia intr-un hol al inchisorii unde au participat 150 de detinuti. Experienta pe care am avut-o aici a fost impresionanta. Auditoriul se afla in spatele gratiilor iar noi eram in holul de acces al celor 15 celule de maxima securitate.(o celula era de 3/3m, iar in interior erau 10 detinuti, 2 paturi si fara toaleta. Conditiile in care stateau acesti detinuti erau inimaginabile). Pentru prezentarea evangheliei am folosit un megafon. Multe maini au fost intinse printre gratii la sfarsitul programului ca raspuns la nadejdea salvarii si rascumpararii prin Isus Hristos. Apoi am mers la departamentul celor ce erau sub influenta drogurilor. Aici se aflau 150 de barbati intinsi pe jos, pe saltele, intr-o camera mare. Acesti oameni nu erau in programul de recuperare ci erau chiar sub influenta drogurilor in timpul vizitei noastre. Drogurile din acea inchisoare proveneau din doua surse: fie erau introduse din exterior fie erau produse chiar acolo. Pana si personalul din administratia inchisorii era implicat in asemenea mizerii. A fost foarte greu sa penetrezi acea atmosfera aducand mesajul salvarii, dar Dumnezeu a penetrat norii negrii ajungand in mintile si inimile celor prezenti. Multi dintre ei s-au ridicat din starea in care erau atunci cand chemati sa prinda “funia Sperantei” prin Isus Hristos care a intins o mana si inspre ei. In final multi au cerut sa ne rugam pentru ei.
MIERCURI – 3 MARTIE
In calatoria noastra am ajuns la inchisoarea “Santa Monica” din localitatea Corrillos. Aici erau 700 de femei detinute. Am vestit evanghelia in spatiul destinat vizitatorilor. Unele dintre detinute au facut parte din organizatii teroriste (“The Shining Path- spre exemplu). De asemenea am intalnit acolo detinute din Olanda, Canada, si Africa de Sud. Acestea au fost bucuroase sa asculte mesajul evangheliei predicat in limba engleza. Multe dintre ele au fost miscate pana la lacrimi si si-au deschis inima pentru al primi pe Hristos ca Mantuitor si Domn al vietii lor. In dupa amiaza acestei zile am inceput Conferinta: ” Misiunea in Inchisori”. Participantii au fost foarte receptivi si entuziasmati.
JOI – 4 MARTIE
Astazi am calatorit la inchisoarea “Sarita Colonia” din localitatea Callao. In aceasta inchisoare erau ~ 2000 de detinuti. Cand am sosit la aceasta inchisoare ni s-a spus ca nu ni se permite accesul in interior pentru programul religios. Cand am ajuns la poarta inchisorii am cerut sa vorbim cu directorul penitenciarului. S-a petrecut o minune: singurii care am intrat am fost noi, echipa din America, toti ceilalti voluntari din Peru au fost opriti la intrare. In aceasta inchisoare am tinut intalnirea in departamentul de maxima securitate unde erau cei mai multi detinuti straini, din alte tari. Cand au fost informati ca va veni o echipa de misionari americani au pregatit in sala de sport scaune si au invitat si pe altii din alte pavilioane ca sa vina sa asculte evanghelia. Detinutii ne-au asteptat cu prajitura facuta de ei acolo. Ne-au asteptat de la ora 8 pana la ora 13, pentru ca noua ni s-a dat voie sa intram numai la ora 13. Cand Dumnezeu deschide o usa nimeni nu o mai poate inchiede. Directorul, care la inceput era impotrivitor, la incheierea programului a cerut o biblie. Ne-a permis sa oferim detinutilor biblii si brosuri. In aceasta inchisoare de 17 luni nu s-a mai permis nimanui sa intre cu evanghelia. La aceasta intalnire au participat detiniti din Peru, Olanda, Germania, Portugalia, Anglia, Gana de Vest, Nigeria, Africa de sud si Romania. Cei mai multi dintre detinuti vorbeau mai mult engleza decat spaniola. Am Proclamat mesajul evangheliei in limba engleza. Ai vazut vreodata stoici olandezi si germani plangand in cainta? Noi am vazut in ziua aceea. Multi dintre ei au marturisit ca au fost atinsi de cuvantul si prezenta lui Dumnezeu care I-a adus la punctul de schimbare a vietii. Apoi am servit prejitura pregatita de ei care a fost taiata cu un cutit foarte mare ( este ceva normal in inchisorile din tarile latine sa aiba obiecte de genul acesta pentru “Bucatarie”). Detinutul care organiza aceste intalniri a refuzat sa primeasca, bani oferiti de noi pentru prajutra si suc spunand ca a vrut sa fie o binecuvantare pentru noi “oaspetii lui”. A fost de accord, in schimb, sa accepte sa ii trimitem bani prin intermediul ambasadei americane in Peru, pentru a cumpara instrumente muzicale si biblii in limba engleza pentru biserica lor din inchisoare. Niciodata nu am vazut un detinut sa refuze banii oferiti. Am fost surprinsi de dedicarea acestui om pentru Hristos. Apoi, in aceeasi zi seara, am tinut a doua sesiune a conferintei unde au participat ~120 de voluntari. Multi dintre ei au raspuns invitatiei pe care noi le-am facut-o sa ne rugam pentru ei ca Dumnezeu sa ii foloseasca in misiunea din inchisori. Nadajduim ca unii dintre acestia sa raspunda chemarii facute, si sa urmeze angajamentul luat.
VINERI 5 MARTIE
In aceasta zi a inceput congresul Misiunii REMAR. Rob Brown a fost invitat sa vorbesca din cuvant si Dumnezeu I-a dat un mesaj deosebit. In timpul proclamarii mesajului a simtit ungerea din partea lui Dumnezeu. Multi au raspuns provocarii evangheliei si au marturisit cum mesajul cuvantului lui Dumnezeu i-a atins.
SAMBATA 6 MARTIE
Aceasta a fost o zi de adorare, de lauda si rugaciune pe stadionul de fotbal national din Lima – Peru. Aici au fost invitati cantareti din tarile latine( cum ar fi Bolivia, Peru si Spania) si America. In aceasta zi fondatorul Miguel Diaz a adus un mesaj din Cuvantul lui Dumnezeu pentru audienta pe tema : FAMILIA. Apoi unul dintre mebrii din grupul nostru a avut un mesaj din pilda cu oaia pierduta prin care a adus incurajare pentru cei care si-au pierdut calea (Isus : Calea, Adevarul si Viata) si a lansat provocarea intoarcerii rapide la Domnul din pacatul lor la o relatie cu Isus Hristos. Multi au raspuns la aceasta provocare si au cerut sa se faca rugaciuni ca Domnul sa le dea putere sa urmeze adevarata cale.
DUMINICA 7 MARTIE
Zi libera. Astazi am vizitat catacombele subterane din perioada inchizitiei (ordinul Franciscan). Catacombele se afla in subteranul bisericii Francisc D’ Assissi. Pentru toate acestea ii dam slava Dumnezeului celui viu caci fara ajutorul Lui noi nu am fi putut face nimic si toate eforturile noastre ar fi fost in zadar. Multumim celor care ne-au incurajat, ajutat si s-au rugat pentru noi.
Incolo, fratii mei, tot ce este adevarat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice fapta buna, si orice lauda, aceea sa va insufleteasca. (Filipeni 4:8)